More


    Cartea ce poate fi numită a Centenarului!

    - Advertisement -

    Ne-am obişnuit cu scrierile multe şi reuşite ale col. Vasile Rus, scrieri primite din sufletul unui adevărat oştean al patriei, care, prin importanta activitate militară şi cea de la catedră, a transmis generaţiilor de soldaţi, subofiţeri şi ofiţeri ce înseamnă patria, limba, steagul şi ataşamentul faţă de acestea. Ce frumos! Când am recitit cartea “Paradisul Carpatin”, cu un subtitlu potrivit momentului ce-l trăim, “Eu şi starea noastră existenţială”, mi-au venit în minte versurile nepieritoare ale lui Ion Neniţescu: “Acolo este ţara mea şi neamul meu cel românesc! Acolo eu să mor aş vrea, acolo vreau eu să trăiesc!”. Cele peste 100 de pagini ale cărţii lui Vasile Rus ne fac să ne dăm seama că azi, în aceste vremuri tulburi, pe care noi, românii, le trăim din 1900 încoace, într-o perioadă în care patriotismul adevărat, nu cel mimat, şi naţionalismul luminat, curat, tradiţional ardelenesc, sunt, după unii, “noţiuni depăşite”, când unora, ajunşi pe alte meleaguri, spun că le este ruşine că sunt români, dominaţi, când le este bine de sloganul “Ubi bene ibi patria”. Cartea lui Vasile Rus este, pe drept cuvânt, un balsam binefăcător, amintind de acel drag de ţară, de sentimentul tonic şi atât de românesc. Vasile Rus şi mulţi alţii din judeţ şi ţară, scriu poezie patriotică, care nu-i falsă, fiind cu autorul aparţinător al neamului românesc într-o Europă pe care unii ar dori-o deja a regiunilor, nu a naţiunilor! Oricum, poezia şi patriotismul, incluse în cartea lui Vasile Rus aparţin istoriei atât de zbuciumate a neamului românesc, cu suferinţele, cu tristeţile, cu luptele, cu bucuriile lui, mai ales acum, în anul centenarului Marii Uniri când este nevoie de patriotism, de unitate, de înţelegere şi de pace! Nu întâmplător paginile de început ale cărţii, 25 la număr, sunt intitulate “O prefaţă cât o ţară şi o viaţă”, ţara pe care o iubeşte atât de mult autorul şi viaţa lui (de peste 90 de ani) dedicată şi trăită pentru această ţară! Nu întâmplător titlul cărţii “Paradis Carpatin” face cunoscută România, cu această parte în care trăim şi noi, sătmărenii, celor plecaţi (aproape 4 milioane) în alte ţări europene sau nu, îngroşând numărul străinilor din Italia, Spania, Franţa, Germania, Austria, America, Australia, Canada etc. Mulţi nu mai au de gând să se mai întoarcă în ţară, uitând de frumuseţea ei, de neamuri, de prieteni, de grădiniţă şi şcoli care  i-au format – fără să restituie banii cheltuiţi de stat pentru formarea lor. Le vine în ajutor poezia de la pag. 27 cu titlul “De origine română”, în care cea de a 9-a, ultima, sună aşa : “Îmi amintesc răspunsul dat de Eminescu/ De ce în alte ţări nu vrea să rămână/ Ar fi bine, dar nu pot să trăiesc/ Dacă n-aud pe stradă rostindu-se limba română!/”. Ştiu că Vasile Rus toată viaţa n-a  vrut să fie altul decât ceea ce este prin “Vrerea sacră a Domnului cel sfânt”, un oştean al ţării sale, unde are aici, în glia străbună, moşi, părinţi şi lumina, ce vine ca o picătură din izvorul veşniciei de acolo, din poale de Carpaţi!  Cartea lui Vasile Rus este concepută ca un măreţ spectacol, unul aniversar, potrivit anului ce-l trăim, 2018,  an atât de important pentru naţiunea română. Trebuie să ştie fiecare copil, adult şi trăitor pe acest pământ  românesc, cine este, cine suntem, din voia cui, ce-i ţara, ce-i iubirea de neam şi limbă, care ne este geneza, devenirea noastră, evoluţia, dezvoltarea, 1 Decembrie 1918 – spre neuitare şi cinstire, prezentul cenuşiu, cu toamne triste, viitorul peste decenii o realitate - viitor ce ne aparţine şi depinde de noi – toate încheiate cu un grandios imn pentru salvarea copiilor, pentru optimizarea voinţelor “… Dorul de Eminescu îl purtăm în suflet, tainic semnal /Atunci când greşim faţă de ce suntem să ne judece/ Şi să ne ierte/ Poetul nostru naţional/”. Consider că această carte a col. Vasile Rus trebuie să existe în biblioteca fiecărei şcoli din judeţ, în instituţii de tot felul, ca fiind, de fapt, ghidul pentru o frumoasă manifestare în anul acesta centenar! S-ar putea reedita de către instituţiile de cultură, de Consiliul Judeţean, pentru a înzestra fiecare bibliotecă şcolară din judeţ. Mă gândesc la faptul că, dacă Vasile Rus ar fi cetăţeanul altui judeţ, nu era nevoie să-i prezint cartea pentru a o face cunoscută instituţiei ce se ocupă, prin fişa postului, de aşa ceva! Rămâne cartea un mesaj prin timp şi până la noi ajung cuvintele lui Vasile Rus, precum ar fi de acord cel cu “satu-n glas”, cel care a ridicat monumente în faţa casei sale, devenită muzeu. Îl auzim pe Coşbuc, parcă: “O lege-avem, străbună, / Prin veacuri de furtună, / Ea n-a putut s-apună/ Strivită de păgâni. / Ne-a  fost Cel Sfânt tărie/ Şi-n veci o să ne fie,/ Sus inima, români!”.

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img