Multe au fost zilele de sărbătoare în care am citit, am vorbit și am scris despre Beiuș, despre liceul minunat de acolo, azi Colegiul Național „Samuil Vulcan”. Consider o mare realizare în 2018, anul celor 190 de promoții „vulcaniste”, cu dascăli valoroși ce s-au perindat la catedrele de specialitate, cu generații de elevi ce și-au croit un drum sigur, bătătorit în viață, fiind atât de utili societății. Am avut prilejul să cunosc conducerea actuală a Colegiului Național „S. Vulcan”, pe directoarea Mihaela Ilieș, distinsă profesoară de sociologie-psihologie, crescută și educată într-o familie în care educația nu a avut secrete (tatăl ofițer superior-șef serviciu financiar). Adjunctul-profesor Viorel Gavra, omul atașat școlii, dornic de succese, de ridicare a nivelului științific în această unitate de învățământ. Ziua de 2 martie rămâne înscrisă în analele liceului printr-o manifestare culturală deosebită: lansarea cărții prof. Ioan Dărăbăneanu, dedicată unui dascăl cu totul ieșit din comun – profesorul de educație fizică Matei Francisc (Dumnezeu să-l odihnească în pacea Sa!). Printr-o carte de 200 de pagini, Ioan Dărăbăneanu reușește să-l prezinte pe eroul cărții, privindu-l sub toate aspectele: ca om, profesor, educator, iubitor de copii, dornic de performanțe, cu mult bun simț! La lansarea cărții, frumoasa sală festivă a colegiului s-a dovedit neîncăpătoare. Cuvântul directoarei, d-na Mihaela Ilieș, a însemnat apogeul întâlnirii, spusele dânsei mergând direct la sufletul celor peste o sută de oameni iubitori de cultură, de artă, de frumos și estetic. Am constatat că această profesoară dorește mult pentru liceu, știe și poate rezolva lucruri pe care înaintașii dumneaei le-au neglijat. Inspectoratul școlar județean, chiar inspectorul general, poate fi mândru de elanul și dorința de a ridica liceul, de ambiția acestei adevărate conducătoare. Sunt sigur că primăria și consiliul local vor ajuta această unitate de prestigiu în România, cel puțin acum, în anul Centenarului Marii Uniri! Cartea lui I. Dărăbăneanu este prima din seria de cărți dedicate dascălilor ce s-au perindat prin acest liceu de tradiție, poate unic, în felul lui, în țară. Merită Matei Francisc să rămână în memoria promoțiilor cu care a lucrat și în cea a tuturor celor care le-au urmat, înscriindu-l în seria „Destine didactice beiușene”. Directoarea Mihaela Ilieș este conștientă că această reușită carte aduce atâta mândrie colegiului de azi, iar personalitatea lui Matei Francisc rămâne neștirbită în memoria tuturor. Matei Francisc a rămas un fiu al Beiușului, un fiu înțelept al comunității, al liceului care ființează din 1828. Slujitorii acestui lăcaș de cultură, ca și Matei Francisc, au adus îndemnuri la deșteptare națională, la mândrie și atașament față de țară, la ieșirea din indiferență, la implicarea îndrăzneață în afirmarea viguroasă a neamului nostru românesc, în obținerea frumoaselor rezultate la marile concursuri regionale și naționale. Așteptările muncii lui Matei Francisc n-au dat greș. Mulți elevi ai lui au fost încununați de laurii victoriei, fiind educați în spiritul învingătorului. Doamne, câți oameni valoroși au ieșit pe poarta acestui liceu! Autorul cărții a valorificat zestrea valoroasei tradiții sportive lăsată de Matei Francisc, omul care, prin rezultatele din studenție, s-a afirmat la nivel de țară și chiar la Olimpiada de la Berlin, în 1936. Autorul cărții, nu întâmplător se întreabă: Oare la Matei Francisc vorbim de profesie sau de carieră? Desigur, o profesie fără seamăn, un pedagog adevărat, un exemplu în dăruire și pasiune! Era inconfundabil și simțeai obligația să depui efort, să devii învingător! Era un om integru, exigent cu el și cu toți, ambițios, creat parcă să facă selecție bună, să facă educație aleasă. Prin Matei Francisc, Beiușul devenise un oraș al sportului, al frumoaselor rezultate! Ioan Dărăbăneanu merită felicitări pentru această carte-document, urmând, poate, altele despre directorii liceului, profesori ca Armanca Platon, Harabagiu, Vesa, Pop Vasile, Pop Cornel, Ardelean, Mureșan, El. Avramescu etc. Prin această carte și prin cele ce urmează face ca în această zonă pitorească a Beiușului să te simți exact ca în spusele lui I. Nenițescu: „Acolo unde dorul de moșie / întotdeauna drept a stat / și bărbăteasca vitejie / a împodobit orice bărbat /”. Cartea lui I. Dărăbăneanu îl afirmă puternic, ca om de succes și în domeniul creației literar-artistice. A realizat o impresionantă aducere aminte, recunoscând valoarea unui om cu atâta dăruire în munca de educator, de implementare a dorinței de învingător! Matei Francisc a crezut în cuvântul cu putere de vrajă, a crezut în steaua sa, pentru care s-a luptat cu puterea cuvântului, a exemplului personal, încercând să zboare până la cer pentru neamul său, pentru dreptate și adevăr. Oricum, autorul mânuiește bine verbul limbii române și este unul dintre oamenii care trăiesc cu teama ca nu cumva harta limbii române să devină mai mică decât cea a țării! Generația noastră a trăit momente de suișuri și de coborâșuri, ca multe altele, dar oamenii crescuți în spiritul cinstei și al adevărului au mai multe de înfruntat. Matei Francisc a fost unul din aceștia, simțindu-se legat de moșii și strămoșii săi, de pământul acesta scump. Prin cartea aceasta întâlnim destinul unei generații și poți retrăi clipe de bucurie și amărăciune, iar I. Dărăbăneanu, pentru tot ce face, merită felicitări, sănătate și împliniri!
Teodor Curpaş