More


    „În spatele uşilor deschise” – o carte de excepţie! Te „deschide” la minte!

    =

    Târziu, chiar târziu, am avut plăcerea să intru în posesia frumoasei cărți semnate de Vasile Moiș, intitulată sugestiv „În spatele ușilor deschise” – Fatalitate și deznădejde – volumul 6, editată în 2015 la „Ecou transilvan”, editură de mare prestigiu. M-au impresionat dezvăluirile unor adevăruri crunte, aflând, cu oarecare mirare, lucruri neștiute despre revoluția română. Nu numai că înclin să-i dau crezare, dar, cu ajutorul celor 582 de pagini ale cărții, să am toată convingerea că istoria nu poate fi „păcălită”, că adevărul iese la iveală vrem-nu vrem! Materialele cărții, cuprinse în 45 de capitole, ne poartă, cu grijă, în vâltoarea evenimentelor atât de mult discutate de unii sau alții, făcându-ne „capul calendar”. N-am să mă opresc asupra conținutului cărții, atât de elocvent pentru a demonstra ce a însemnat „revoluția” română, ci mă voi axa pe multele „motto-uri” ale capitolelor, atât de semnificative, de grăitoare, de dătătoare de ton pentru conținutul fiecărui material.

    -„Mizeria, în toată tristețea ei, colcăie de viață ca o mlaștină.”. (Ioan Petru Culianu)

    -„Parvenitul se târăște în genunchi în fața celor ce-i pot fi de folos și este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie.”. (Honore de Balzac)

    -„Ipocrizia este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuții.”. (Francois de Rochefoucault)

    -„Omul sfârșește prin a fi ceea ce a dorit să fie.”. (Charles Baudelaire)

    -„Ne ducem, dar gândește-te, stimabile, că suntem membrii aceluiași partid… Cum ziceam adineaori amicului Brânzovenescu: trădare să fie dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noștri, cu Mihai Bravul și Ștefan cel Mare: iubesc trădarea, dar urăsc trădătorii…”. (I.L. Caragiale)

    -„Aștept trecutele iubiri / conturul brațelor subțiri / Și părul amintind de ploi, / Și vechea urmă de nevoi.”. (Ion Bănuță)

    -„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, ungari, tătari și turci, ea este  încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.”. (M. Eminescu)

    -„Toată lume te iubește atunci când ești la câțiva metri sub pământ.”. (John Lennon)

    -„Mărturisim că niciodată, în vecii vecilor, națiunea română nu poate fi obligată, prin lege, să învețe limba maghiară.”. (Simion Bărnuțiu)

    -„Cel ce mărșăluiește vesel în rând cu trupa, deja și-a câștigat disprețul meu. I s-a dat ditamai creierul din greșeală, din moment ce măduva spinării i-ar fi fost de ajuns.”. (Albert Einstein)

    -„De se va culca cineva cu bărbat ca și cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire și să se omoare, că sângele lor asupra lor este.”. (Leviticul, 20-13)

    -„Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbește pentru că s-a petrecut.”. (Gabriel Jose Garcia Marquez)

    -„Dragostea este o boală de care nimeni nu vrea să scape. Cine a fost contaminat de ea nu vrea să se facă bine și cine suferă nu vrea să fie vindecat.”. (Paulo Coelho)

    -„Să nu subestimezi niciodată forța prostiei.” (R. Heinlein)

    -„Nu-ți poți iubi patria legat la ochi.”. (Federico Garcia Lorca)

    -„O țară fără eroi este o casă fără uși .” (G.G. Marquez)

    -„În mod sigur, pentru tot ceea ce iubești ai de plătit un preț.”. (Agatha Christie)

    -„Ființa umană creează totdeauna ceva: o nevroză, o perversiune, o psihoză sau o operă de artă.” (Joyce McDougall)

    -„Pasiunile noastre sunt ca apa și ca focul. Este bine să le stăpânim.”. (Esop)

    -„Patruzeci de hoți nu pot prăda un om în pielea goală.”. (Proverb  armean)

    -„Pânza vieții noastre este bătută de bine și de rău, laolaltă: virtuțile s-ar preschimba în trufie, de nu le-ar biciui erorile, iar viciile în disperare de n-ar fi tăiate de virtuți.”. (W. Shakespeare)

    -„Lacrimile sunt ploaia în care se topește primejdia furtunii, descărcarea trufiei și dăruirea iertării.”. (Antoine de Saint-Exupery)

    -„Așa cum viermele și volbura se înfășoară pe un pom și-l usucă și nu face rod, așa trufia strică rodul cel bun.”. (Neagoe Basarab)

    -„Când ai un copil este ca și când ai spune: m-am născut, am gustat din viață și am constatat că este atât de bună, încât merită să fie înmulțită.”. (Milan Kundera)

    -„Dragostea este un joc în care întotdeauna unul dintre participanți înșală.”. (Honore de Balzac)

    -„Un copil singur la părinți este condamnat la nostalgie și nesiguranță.”. (Lawrence Durell)

    -„Iubirea de părinți este singura de care nu ești responsabil.”. (Bernhardt Schlink)

    -„Paradoxul homosexualilor este că, deși nu reușesc să se reproducă, sunt în fiecare an din ce în ce mai mulți.”. (Tristan Bernard)

    -„Într-o lume fără melancolie, privighetorile ar începe a scuipa și crinii ar deschide un bordel.”. (E. Cioran)

    -„Nimeni nu este destul de inteligent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost.”. (La Fontaine)

    -„Nu încerca să vindeci un popor mare și corupt: cangrena nu se poate vindeca.”. (Pitagora)

    -„E limpede că gelozia este o exagerată pasiune pentru persoana iubită, sentiment pe care îl înțelege cel ce a gustat dragostea, dar pe care zadarnic am încerca să-l explicăm altora.”.(Giordano Bruno)

    -„Adevărata dragoste este cea la prima vedere, a doua vedere risipește vraja.”. (Israel Zangwill)

    -„Când eram la mândru dragă, / Vinea la noi fără treabă. / De când i-e ciudă pe mine, /Nici cu treabă nu mai vine.” / (Folclor din Oaș)

    -„Mulți dintre cei care săvârșesc acțiuni murdare se întrec a rosti cele mai frumoase discursuri.”. (Democrit) Doamne, câte adevăruri și ce mult avem de învățat din toate acestea! Noi trebuie să numim un termen căruia hazardul îi hotărăște întâietatea. Vasile Moiș surprinde ratarea naturaleții într-o perioadă importantă a poporului pe care-l iubește atât de mult! El dorește să dea făgăduință veșniciei românilor, ierbii, păsărilor, fructelor… Volumul 6 vine atât de maturizat spiritual, pus la punct, cu linii personale, dar… concludente! Ne mijlocește comunicarea cu sferele înalte ale amărâtei revelații ale unui „act” istoric!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img