Se scriu monografii ale instituțiilor, ale județelor, orașelor și ale comunelor! Se scriu monografii, adevărate studii și cercetări despre locuri și oameni, despre faptele lor, despre trecut și prezent!Se scriu monografii ale instituțiilor, ale județelor, orașelor și ale comunelor! Se scriu monografii, adevărate studii și cercetări despre locuri și oameni, despre faptele lor, despre trecut și prezent! O monografie model este cea a comunei Răbăgani – Bihor, semnată de prof. univ. dr. ing. Vidu Bidilean, membru de onoare al Academiei amintite. Vidu Bidilean este născut în Albești, sat aparținător comunei Răbăgani, din Bihor. Provine din părinți luminați, care au dorit ca fiul lor să facă școală. A făcut școli, la dorința părinților, ajungând, cum se spune în Bihor „Om mare!”. Îl găsim la Beiuș, Timișoara, București, Paris, apoi profesor universitar, la CEPECA – ce aparținea de Geneva. A scris tratate, lucrări, cursuri universitare, peste 300 de articole, comunicări, studii, lecții, aplicații practice, însumând peste 40 de cărți publicate. Ajunge în Parlamentul României – expert la Camera Deputaților și Senat (1992-1999). Activitatea efectivă însumează 60 de ani, încununată de diplome, medalii, ordine, premii! Diplomatul Ioan Bar se exprimă atât de admirativ: „Cine nu s-ar mândri și nu s-ar lăuda cu asemenea consătean? De-ar da Dumnezeu cât mai mulți astfel de oameni!”. Și Dumnezeu l-a dat chiar pe Ioan Bar, omul despre care monografia vorbește cu mândrie, fiind fiul comunei Răbăgani, satul Săucani, căruia Ionel Bar i-a făcut o reușită monografie mică! Sigur viața lui Ionel Bar este prezentată ca a celui care a cunoscut lumina zilei într-o perioadă zbuciumată, în pragul celui de al II-lea Război Mondial (11 aprilie 1939). Tatăl acestuia visa ca Ionel să nu ajungă plugar și să trăiască în oraș. Și datorită ambiției face școală și școli de tot felul; în satul său natal (Săucani), apoi la Remerea, Beiuș, Facultatea de drept la București, cursul postuniversitar de relații internaționale și… o serie de funcții legate de diplomație, timp de 25 de ani, o activitate de care se mândresc cei din Săucani, colegii promoției 57 de la Colegiul Național „Samuil Vulcan” din Beiuș, se mândrește țara! Amintesc câteva funcții de răspundere, pe care și le-a îndeplinit cu conștiinciozitate, cu demnitate de român, cu un bun simț rar întâlnit: Ambasadorul României în Brazilia, Ecuador, apoi șef de misiune diplomatică, consul în Franța, din nou ambasador în Brazilia și alte responsabilități în cadrul MAE. Acum, spun eu: Cine nu s-ar mândri cu astfel de consătean, coleg de liceu, de facultate, de cursuri superioare, de om care a reprezentat România cu atâta cinste? Acest om, după activitate ar părea că și-a uitat țara, locurile natale, prietenii și colegii! Nici gând! Nu i-a uitat nici o secundă. A ținut legătura în permanență cu țara, cu colegii, cu rudele, interesându-se de situația lor. Ce frumos! Acum, la 78 de ani, are în el păstrat neastâmpărul și neliniștea continuă de a-și vedea ținutul natal, locurile copilăriei, lăcașurile în care s-a format ca om. Și ce om adevărat! A scris o carte interesantă „Săucani–amintiri nostalgice” – o adevărată monografie, despre care am scris, ca și despre alte cărți publicate de Ionel Bar, una fiind „Brazilia inimii mele”. Rămâne Ionel Bar diplomatul român din Răbăgani, care propune înființarea unui muzeu al satului care să cuprindă obiecte și unelte agricole folosite de-a lungul anilor în comună.Oameni de seamă ai comunei Răbăgani apar în monografie, fiind evocați cu faptele lor bune: Moga Terențiu, Bidilean Ioan, Mihuța Dumitru, Ioan Tocuț, Sandra Ioan, Pușcaș Ioan, Dărăban Aurel, Henț Gheorghe, Draghia Nicolae, Coiculescu Ioan, Rada Ilie, Marchiș Ioan, Bălaj Ioan, Berinde Dumitru, Costin Gheorghe, Dărăban Alexandru, Claudia Loredana Buz, Costin Maria Felicia, Crișan Ioan, Tonca Vasile, Leș Florian, Goina Vasile, Viliga Aurel, Vlădic Aurel, Henț Eva, Bolha Ioniță Vasile, Popa Doina, Bar Florica, Tau Ioan, Tit Nicolae – oameni realizați, oameni cu care se mândrește primarul comunei Răbăgani și locuitorii. Sigur, ca orice monografie și aceasta, care are 385 de pagini, editată de „Terra Nostra”, cuprinde 8 mari capitole, atât de importante pentru a afla cele mai importante lucruri despre o comună: Începe cu mesajul Primăriei Răbăgani, apoi:- Cadrul natural general (așezare, relief, vegetație, faună)- Mărturii ale perenității- Istoricul și evoluția satelor (atestări documentare)- Evoluția vieții economice. Activități- Populația. Instituții ale administrației locale- Viața spirituală: biserica și școala- Alte componente ale vieții spirituale: cultura religioasă și populară – datini, tradiții, obiceiuri- În onoarea oamenilor și a faptelor Remarc faptul că toate capitolele sunt ilustrate cu poze, cu documente adecvate, demonstrând o preocupare pretențioasă, documentare fidelă și mult bun simț. Amintesc că lucrarea este presărată cu 327 de fotografii ilustrative – negru și color, scoțându-se în evidență aspecte din istoria, așezarea geografică, port, tradiții, obiceiuri, biserici, școli, costume, portrete de copii, militari, miri și mirese, preoți, cimitire, unelte, animale, case, imagini ale satelor aparținătoare etc. Interesant este glosarul cuvintelor în grai local, bocete, ritualuri de înmormântare, botez și nuntă, hore de dor și jale, cântece și strigături la horă și la nuntă etc. Sunt trecute cadrele didactice pe perioade, preoții, cantorii, sfeții, târgurile, moara, evenimente de tot felul, inclusiv realizări din toate sferele de activitate. Oricum, este o lucrare de excepție! Nu întâmplător a fost premiată! Felicitări!
Teodor Curpaş