More


    Povestea Băii Comunale din Satu Mare, bijuteria arhitecturală apărută din ruine

    =

    Baia Comunală este una dintre clădirile simbol ale oraşului Satu Mare, iar povestea ei este aidoma uneia cu eroi care trec prin multe încercări și dificultăți ca apoi să ajungă la scopul propus. Situată în partea sud‐vestică a parcului Grădina Romei‐Kossuthkert, clădirea băii comunale face parte din amenajarea originară a acesteia, fiind construită în perioada 1900‐1901. Nu se cunoaşte cine a fost arhitectul clădirii, existând însă date despre constructorul ei, Miklós Hirsch, căruia oraşul i‐a încredințat construirea băii comunale în anul 1900.

    Istoricul clădirii

    Înaintea băii comunale din Grădina Romei a existat o baie comunală în parcul “Lövölde‐kert”. Despre această clădire se ştie că era amplasată pe locul sau împrejurimile actualei clădiri, dar care ajunsă în anul 1899 într‐o stare avansată de degradare, consiliul orăşenesc hotărăşte demolarea vechii clădiri şi ridicarea uneia noi. Din primii ani ai secolului trecut, baia a fost închisă în zilele de luni pentru curățenie şi igienizare, program care a rămas până la sfârşitul anilor`80. În afară de baia cu aburi, care funcționa în două schimburi, au existat şi băi cu vane, clasificate în vane de clasa întâi şi vane de clasa a doua, precum şi băi pentru tratament medical. În anul 1912 consiliul oraşului l‐a însărcinat pe inginerul şef al oraşului, István Erdélyi, să efectueze reparațiile capitale la baia comunală. După primul război mondial se realizează şi o baie medicinală cu sulf, baie sanitară şi tratament cu apă rece. Încă de la sfârşitul anilor `20 a constituit o problemă deversarea apei uzate a băii, care nu a fost rezolvată în mod corespunzător, problema fiind rezolvată abia în anii `80, prin canalizare. În 1926 consiliul oraşului decide construirea unei băi mai mari, amplasată în zona centrală a oraşului, dată în concesiune privată. Baia comunală din Grădina Romei va mai funcționa până în anul 1933.

    După al doilea război mondial, din cauza distrugerilor din timpul războiului precum şi a lipsei de combustibil, s‐a decis închiderea băii. Redeschiderea ei se face în anul 1946, odată cu realizarea unui plan al unei noi băi comunale în locul vechiului chioşc, iar clădirea existentă ar primi conform acestui plan funcția de muzeu, proiect care însă nu se realizează. În februarie1947, din cauza lipsei de combustibil, baia va fi închisă din nou, dar la presiunea publicului se redeschide o lună mai târziu, asigurându‐se însă doar apă caldă. Descrierea băii comunale drept “una din cele mai importante şi cele mai neglijate instituții a igienei publice sătmărene” o va caracteriza şi pentru următorii 35 de ani, ultima ei perioadă de funcționare. Cu toate că se vor efectua o serie de reparații şi reabilitări, nu se va mai reuşi restabilirea reputației sale de odinioară. Odată cu construirea locuințelor moderne, dotate cu rețele de apă, încălzire şi băi, frecventarea băii comunale va scădea în mod considerabil. În anii`70 baia comunală funcționează în sezonul de iarnă, în sezonul de vară fiind frecventată zona de agrement Someş. În anul 1986 baia ajunsese într-o stare avansată de degradare. În anii`90 clădirea rămasă fără funcțiune s‐a ruinat. În anul 1999 s‐a întocmit un releveu cu scopul conservării situației existente şi a reparării acoperişului degradat, ceea ce însă nu s‐a realizat. În anul 2005 s‐a propus reabilitarea clădirii pentru mutarea bibliotecii județene.


    A renăscut precum Pasărea Phoenix

    Prin programul de vecinătate România-Ucraina, clădirea a fost restaurată. S-au accesat fonduri europene de peste 700 de mii de euro iar în toamna anului 2009, Baia Comunală de odinioară a renăscut ca un Phoenix din propria cenușă. A devenit o clădire superbă… și în exterior și în interior. S-a realizat o recompartimentare a clădirii, spaţiile au primit destinaţia de săli de cursuri pentru preşcolari, elevi de gimnaziu şi liceeni, cum ar fi Eco-Grădiniţa şi Eco-Şcoala, cât şi pentru instruirea profesională a dascălilor. Au fost realizate coridoare, acces pentru persoanele cu handicap, laborator de monitorizare a calităţii aerului dotat la standarde europene, sală de conferinţe şi de expoziţie. Totodată, pe vârful turnului înalt de 30 de metri, a fost amplasată o cameră web care monitorizează traficul rutier din municipiu.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img