More


    Ziua mondială a poeziei

    =

    Recent în lumea întreagă s-a sărbătorit Ziua Mondială a Poeziei. Despre poezie s-ar mai putea scrie sute şi mii de tone de tratate, comentarii, eseuri, impresii şi omagii literare. Ziua Mondială a Poeziei cred că trebuie să reprezinte întotdeauna o mare şi nesfârşită bucurie pentru întreaga omenire. Mă bucur din toată fiinţa mea pentru că există oameni în zilele noastre, indiferent de vârsta lor, care scriu poezie. Unii iau în derâdere poeţii, îi minimalizează şi-i ironizează în fel şi chip. Din fericire, există semeni de-ai noştri care apreciază poezia şi poeţii. Aceştia, din punct de vedere emoţional sau al trăirilor umane complexe, se regăsesc în creaţiile poetice. În momentul când citeşti o poezie, în care te regăseşti, parcă se coboară asupra ta o linişte nemaiîntâlnită. Simţi cum se strecoară în conştiinţa ta bucuria creaţiei, care te îndeamnă să continui poemul respectiv cu trăirile tale nedestăinuite. Poezia este barometrul incontestabil al trăirilor interioare umane. Oamenii pot să-şi dea seama dacă mai există în sufletele lor şi-ale semenilor: sensibilitate, iubire, iertare, dragoste, romantism, fericire, compasiune, dramatism, manifestarea liberă a personalităţii şi măreţia de a fi om. Poezia surprinde profunzimea trăirilor umane, ipostazele în care conştiinţa interioară oscilează ca un ceasornic biologic. În poezie regăsim: dramele, suferinţele, complexitatea trăirilor umane, patriotismul, atitudinile şi lumile interioare în care sufletul omului trăieşte fărâmiţat. „Muzele” poeziei sunt ca o Cale Lactee. Prin intermediul limbajului poetic universal avem posibilitatea să pătrundem în sanctuarul creaţiei. Acesta este fascinant, imprevizibil şi captivant. Se spune că nu întotdeauna limbajul poetic este înţeles de către un cititor. Da, este adevărat, pentru că s-ar putea ca un cititor, sau mai mulţi, să nu fi trecut prin stările de trăire emoţională surprinse în anumite poeme. O dată cu înaintarea în vârstă a omului, cu îmbogăţirea experienţelor sale de viaţă, de trăire emoţională, sentimentală, de cultură – percepţia poeziei se schimbă în mod miraculos. „Poeţii cetăţii” trebuie să se bucure mereu de cinste, onoare şi demnitate. În cetatea Sătmarului, cinstea acordată poeţilor a devenit o tradiţie. În fiecare an, poeţii şi scriitorii sunt sărbătoriţi şi apreciaţi de sătmăreni, oficialităţi locale şi judeţene, indiferent de limba în care se exprimă creatorii de literatură. Poezia lor este: esenţa afectivităţii umane, esenţa conştiinţei fericirii de-a face bine şi de a păstra în permanenţă pacea în comunităţile noastre. Poezia a fost definită sub diferite forme de-a lungul vremii. „Poeţii cetăţii” erau respectaţi şi citaţi în diverse împrejurări marcate de evenimente mondene. Iubirea a fost transformată de-atâtea ori în poezie. În cazul îndrăgostiţilor, poezia este, a fost şi va rămâne limbajul interior al sentimentelor, al trăirilor umane inedite. Acest limbaj, poeţii îl exteriorizează, în momentele creaţiei, pentru a-l dărui fiinţei iubite, materializat în versuri. Metaforele, comparaţiile, epitetele, adjectivele şi alte mijloace literare sunt sărace, pentru că ele nu pot „traduce” iubirea pe care o purtăm în suflet, ca un diamant. Dacă n-ar exista poezia, n-am putea să vizualizăm niciodată: gingăşia, dorul, contemplările, aşteptările, suferinţa despărţirii temporare şi nobleţea dragostei. Cuvintele, fără „încărcătura emoţională” a transformării lor în versuri, sunt fără armonie, seci şi parcă sună ca nişte „tinichele”. Poemul dăruit persoanei iubite se transformă într-un legământ miraculos, pentru cele două suflete îndrăgostite. Prin intermediul poemelor, îndrăgostiţii reuşesc să comunice, şi implicit să intercepteze frumuseţea interioară a iubirii pe care o poartă în suflete zi şi noapte. Limbajul poetic al iubirii este de fiecare dată original, senzual, diferit şi irezistibil. „Cuvintele, în vorbirea de toate zilele, se ruinează, se banalizează, se automizează. Ce face poetul? Singularizează cuvântul pentru a-i da forţa de a produce senzaţie, reînnoieşte percepţia blazată şi reîmprospătează facultatea cuvântului de a o trezi din amorţeală.” – NICOLAE STEINHARDT, JURNALUL FERICIRII, Opere integrale 1, pag. 335.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img