Fabrica de ceramică DAC, una dintre cele mai importante întreprinderi de profil din industria sătmăreană interbelică



Sediul fabricii DAC a fost în Grădina Romei. Dintr-o adresă semnată de Augustin Ferenţiu, aflăm că terenul pe care îşi desfăşura fabrica DAC activitatea a fost cumpărat de la Primărie.

La scurt timp de la înfiinţare, fabrica a ajuns la perioada de glorie. Publicaţia de specialitate „Monitorul Industriei” în numărul din luna noiembrie, anul 1924, în articolul „Industria ceramicei de lux. Porcelanurile noastre”, prezintă Fabrica DAC de la Satu Mare.

În anul 1924 fabrica avea 6 cuptoare şi 120 de angajaţi dintre care 30 erau artişti ceramişti. În articol este remarcată şi evoluţia capitalului social cara ajunsese la data respectivă la 4.000.000 lei.

Majoritatea materialelor se produceau în fabrică „rămânând a importa numai puţine oxide şi ceva culori”. Procesul de producţie era împărţit pe secţiuni astfel:

„I-a Sdrobirea şi pulverizarea; a II-a Nomolirea şi filtrarea materiei; a III- a Prelucrarea prin turnare; a IV-a Arderea primă; a V-a Smălţuirea; a VI-a Arderea a II-a; a VII-a Pictura; a VIII- a Arderea a III-a.

Era apreciat pozitiv faptul că societatea avea mine proprii de caolin şi quarz în Satu Mare. De altfel prin hotărârea cu nr. 1603 din 1924 semnată de primpretorul plasei Oaş s-a permis firmei „Cheramica de lux DAC S.A.” înfiinţarea coloniei de caolin pe hotarul lui Juoan Ugocean şi a lui Vasile Ugocean din Viile Racşei.

Porţelanurile produse erau „tot atât de fine şi bine lucrate, ca şi cele din Ceho-Slovacia şi Germania. Se lucrează serviciuri în stilurile Rococo, Bizantin şi pur românesc ardelean, cu motive din Ţara Oaşului”.
Fabrica a participat cu un stand de expunere la un târg în Cluj, unde a bătut recordul prin varietatea produselor prezentate. „A. S. Regele şi regina cât şi A.S. Regală au putut admira, ca şi imensul public vizitator, aceste strălucite produse ale industriei româneşti.” Meritul îi era atribuit în exclusivitate directorului general Aurel Popp, „un pictor, sculptor şi cheramist cu care ţara se poate mândri”.

Materialul se încheie într-un ton optimist: „noua industrie a ceramicei de lux DAC va fi triumful porcelanului românesc, care ne va amancipa de un import atât de costisitor.”

Din păcate, odată cu venirea crizei a început şi declinul fabricii. Adunarea generală din 7 mai 1928 a hotărât intrarea societăţii în stare de lichidare. Doi ani mai târziu, la 2 decembrie 1930 s-a schimbat numele firmei în „DAC” Societate Anonimă Română – Fabrică de articole de fier şi lemn din Satu Mare. La 20 aprilie 1936 se modifică Statutul, societatea având ca scop şi fabricarea de jucării metalice şi de lemn, articole de gospodărie din tablă, mobilă pentru copii, becuri pentru lămpi de petrol, articole pentru instalaţii electrice din fier şi metal, nasturi metalici, ace de păr, de siguranţă, de cusut, articole de mase plastice pentru instalaţii electrice şi nevoi casnice, reparaţii de motoare şi piese pentru acestea, suduri şi galvanizări. Lichidarea societăţii s-a decis în 14 august 1947.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts