Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai. O istorie cu parfum de epocă a tramvaiului în Satu Mare



Transportul public cu tramvai se leagă de construcţia căii ferate ce lega oraşul Satu Mare de Viile Satu Mare şi Ardud. Planul acestei linii ferate, proiectat pentru trenuri cu locomotive cu aburi, a fost acceptat de consiliul local în 1892. După pregătiri îndelungate şi mai multe proiecte eşuate, prima porţiune a liniei a fost inaugurată în 8 noiembrie 1900. Modificarea cea mai importantă survenită faţă de planul iniţial a fost adaptarea tracţiunii electrice pentru locomotivele care circulau pe traseu.Această soluţie era cea mai modernă la aceea oră, contribuind esenţial la modernizarea şi urbanizarea aşezării. S-au pietruit mai multe străzi iar reclamele societăţilor comerciale au menţionat această posibilitate modernă de transport.

Istoria tramvaiului în Transilvania

Tramvaiul a fost inventat în 1775 de englezul John Outram. Acest vehicul destinat transportului în comun circula pe şine din fontă şi era tras de doi cai, dar nu era folosit în oraş. Cel care a construit primul tramvai urban a fost John Stephenson şi a fost dat în funcţiune în 26 noiembrie 1832 în oraşul american New York. În ceea ce priveşte primul  oraş din România unde s-a introdus tramvaiul, există o controversă asupra căreia istoriografii încă nu s-au pus de acord. Siteul historia.ro citează lucrarea „Staţiile C.F.R. Radna-Lipova”, scrisă de Radu Bellu, în care autorul afirmă că în anul 1860 în localitatea Lipova, situată pe malul Mureşului, a fost înfiinţată o mică linie de tramvai, al cărei traseu lung de aproximativ 4 kilometri asigura legătura între „Bazarul Turcesc” din centrul localităţii şi băile care începuseră să devină o căutată destinaţie turistică balneară.

Cu toate acestea, cele mai multe surse vorbesc despre Timişoara ca fiind oraşul unde s-a construit primul sistem de transport urban de pe teritoriul statului român. 1867 era anul, 25 de vagoane fabricate la Viena şi 15 perechi de cai au devenit o prezenţă obişnuită pe străzile oraşului. Asta pînă la începutul secolului 20, cînd s-au introdus tramvaiele electrice. În 1904, Sibiul a fost al doilea oraş din Europa unde tramvaiele nu mai aveau tracţiune animală, mijlocul de transport electric s-a numit la început omnibus sau firobuz.

Sătmarul se aliniază oraşelor moderne şi dă în folosinţă tramvaiul

Din lucrarea lui Kalocsai Péter, intitulată “Începutul transportului public în Satu Mare la turnura secolelor al XIX-lea şi al XX-lea” aflăm că la Satu Mare linia pornea de la gara principală de lângă parcul orăşenesc, mergea spre piaţa centrală, trecea podul de peste Someş unde, pe drumul  ce ducea la Sătmărel, ajungea până la gara Ferăstrău. Traseul liniei a fost conceput astfel încât cele mai importante instituţii publice şi de cultură, dar şi întreprinderile să fie legate: gara, primăria, teatrul, poşta, şcoli, biserici, bănci, hoteluri şi restaurante, piaţa, uzina „Neuschloss”, moara cu aburi şi uzina electrică. Astfel, noua posibilitate de transport servea pentru transportul turiştilor la principalele locaţii oferite de oraş: baia de aburi din parcul oraşului, ştrandul, monumentele şi pentru localnicii care se îndreptau spre locul de muncă sau spre birourile instituţiilor publice. Linia era exploatată de Societatea de Calea Ferată Locală Satu Mare–Ardud şi dispunea de cinci maşini automotoare electrice, fabricate la uzinele Ganz din Budapesta. Societatea nu avea generator propriu, astfel, electricitatea de 550 V, necesară pentru a pune în mişcare garniturile, era produsă de uzina electrică a oraşului. Această unitate alimenta instituţii publice şi private din oraş, societatea de transport fiind unul din cei mai importanţi consumatori. Liniile electrice erau proiectate în înălţime, pe stâlpi de 5,50 de m, fiind realizate din cupru, iar pentru împământare serveau şinele 170 de curse. Această frecvenţă de curse era prea ambiţioasă şi se dovedea a fi nerentabilă. Sătmărenii nu şi-au schimbat obiceiurile de călătorie şi nu foloseau prea des tramvaiul.

Astfel doar după o lună de la deschidere, în decembrie 1900, frecvenţa curselor era redusă considerabil, programul fiind adaptat la mersul trenurilor. Pentru zilele de târg şi duminică cursele erau mai dese. Pentru a atrage mai mult călătorii au fost puse în circulaţie bilete de tramvai combinate cu tichetul  de intrare la baia comunală şi la ştrand, iar în sezonul de teatru circulau curse speciale. Tot pentru a servi mai bine nevoile de călătorie au fost incluse în program şi curse pentru şcolari. Din cauza mai multor factori nefavorabili (numărul mic al călătorilor, preţul ridicat al curentului), tracţiunea electrică a fost schimbată cu cea cu aburi în primăvara anului 1905. În comparaţie cu oraşele învecinate –prima linie de tramvai a fost deschisă la Oradea în 1906, iar la Debreţin şi Nyíregyháza în 1911 –acest regres tehnologic arată că Satu Mare nu dispunea de o populaţie şi de o economie suficient de puternică pentru a asigura exploatarea rentabilă a acestui mijloc de transport modern, nevoile în acest sens fiind satisfăcute de maşini trase cu cai şi de maşini cu aburi.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts