Breasla meşterilor curelari din Sătmar, una dintre cele mai apreciate din zonă



În lucrarea “Meşteşuguri şi meşteri sătmăreni. Curelăria” sub semnătura lui Maria Lobonţ Puşcaş şi Levai Iosif, aflăm că la numărătoarea curelarilor făcută de Camera meşteşugărească în anul 1774 exista următoarea situaţie: la Debrecen erau 23 curelari, la Bratislava 14, la Pesta 13, la Györ şi Satu Mare erau 12, la Bistriţa Năsăud erau 11 meşteri. Meşteri curelari existau şi în celelalte oraşe mari din regat, dar numărul acestora nu era mai mare de zece.

În zona Satu Mare au fost cunoscuţi de-a lungul anilor mai mulţi meşteri curelari. Amintim aici câteva nume, începând cu anii 1920: – meşterul Korompáki Kálmán; – meşterul Székely Pista care i-a avut ca ucenici pe: Kovács József, Kátai Lajos; – meşterul Nagy Bertalan; – meşterul Ádám B. care i-a avut ca ucenici pe: Müller István, Markos Jószef; – meşterul Balla József; – meşterul Tomori Bálint; (după naţionalizare) – meşterul Pofok György; – meşterul Balla Jozsef; – meşterul Kovács József; – meşterul Müller Pista i-a avut ucenici pe Kasztán Mihály şi pe Papp Géza; – meşterul Kasztán Mihály i-a avut ucenici pe Jakab Jáska şi Szijjártó Ferencz; – meşterul Papp Geza l-a avut ucenic pe Müller Ferencz (fiul meşterului Müller Pista); – meşterul Tóth István al cărui ucenic a fost Lévai Iosif; – meşterul Csepa Ferencz; – meşterul Lévai Iosif; – meşterul Ţiple (cel mai probabil autodidact). Tehnica tradiţională de curelărie a unui atelier meşteşugăresc nu s-a schimbat semnificativ. Realizarea unui harnaşament începea cu măsurarea calului, pentru care se realiza harnaşamentul. Dacă nu era posibilă măsurarea calului, mărimile se stabileau având în vedere: – rasa calului; – greutatea; – vârsta; – statura. Meşterul măsura, pe vremuri, cu palma (o palmă înseamnă 10,4 cm).


Materia primă de lucru a harnaşamentului – pielea – care era tăbăcită în trecut în ateliere de către curelari, dar după ce curelăria s-a separat de tăbăcărie, curelarii şi-au procurat pielea de la tăbăcari. Pielea de vacă, taur sau bivol folosită pentru realizarea pieselor de harnaşament era groasă de aproximativ 3,5-5 mm.


Meşterii de azi folosesc acelaşi tip de material, diferă doar tratamentul pe care îl suferă pielea la prelucrare. Primele piese de harnaşament au avut o formă deosebit de simplă, având în principal un rol practic, anume de a transmite forţa de tracţiune a calului în mişcare a unui obiect (căruţa). Pieptarul şi curelele erau late şi se terminau cu capete îndoite şi legate cu piele. Aceste modele de piese de harnaşament stau la baza celor din zilele noastre. Croirea se face cu cuţite diferite: există un cuţit cu care se face croirea curelelor cu margini paralele; pentru tăierea liniilor concave se foloseşte cuţitul de tip „semilună” sau cuţitul şpiţ. După croirea componentelor de harnaşament, fiecare bucată în parte este vopsită, urmează uscarea acestora, iar apoi începe procesul de coasere. Coaserea pieselor de harnaşament se face în două moduri: manuală şi mecanică (există o maşină specială de cusut).

Cusutul manual se execută pe scaunul de curelărie cu ajutorul căruia se prinde materialul de cusut. Scaunul are un şezut alungit pe care curelarul se aşază astfel având materialul de lucru la îndemână. Curelarul foloseşte la procesul de coasere şi sula de diferite mărimi, ace şi aţă impregnată. Cusătura se realizează cu două ace trecute prin găurile făcute cu sula. Apariţia maşinii de cusut a uşurat mult munca curelarului, dar sunt situaţii în care folosirea acesteia este imposibilă.

O altă etapă de lucru este ornamentarea pieselor. Produsele de curelărie devin tot mai frumos lucrate, mai elaborate şi mai bogat ornamentate. Ornamentaţia măreşte valoarea pieselor de harnaşament.


Ornamentele diferă în formă, cromatică şi tehnică de lucru de la o regiune la alta, de la meşter la meşter. În trecut, casele regale/nobiliare aveau ornamentică specială pentru harnaşament, erau ornamentele recunoscute ale casei respective. În colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare se află un astfel de ornament, despre care se presupune că at fi aparţinut uneia din casele nobiliare din zonă. Acest ornament a fost reprodus de către meşterul curelar Lévai Iosif din Satu Mare şi atestat de către instituţia mai sus amintită.

Meşteşugul curelăriei nu se rezumă doar la a confecţiona piese de harnaşament sau şei, meşterul curelar confecţionează şi alte produse din piele cum ar fi: teaca pentru cuţit ori arme, curele pentru gloanţe, genţi, articole pentru dresaj (folosite la cai, câini) ori diferite articole sportive.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts