More


    Din lumea Paradisului sătesc…

    =

    Pomii s-au îmbrăcat în cămăşi zămislite din flori de vişin ca nişte prinţi coborâţi din castelul Fericirii veşnice. Tu…Primăvară, Fecioară fără de timp, te-ai strecurat tiptil în rochia florilor de câmp ca un fluture multicolor, ca o albinuţă plină de polenul miraculos. Fără patimi pământeşti ţi-ai bălăcit privirile, ieri dimineaţă, în roua parfumată de naşterea florilor. Păsările din câmpul înverzit se ridică-n văzduhul călduţ ca nişte săgeţi împănate; se bălăcesc zbârlite în praful drumului de ţară; cu ciocurile ascuţite străpung ochiul de apă cristalin cuibărit într-un ciubăr ciuruit de carii. Buburuzele aterizează ca nişte elicoptere roşii cu ochi albi în palmele deschise spre văzduhul măritişului.

    Pisicile picotesc alintate de suliţele călduţe ale Răsăritului. Prin părul ierbii gâzele mişună ocrotite de Libertatea amiezii. Cocoşii ţanţoşi intonează partituri cu ochii crispaţi, aţintiţi spre cerul albastru. Cloştile enervate cârăiesc în răcoarea cuibarelor. La râu…Femeile pedepsesc crunt rufele murdare, cu maiuri din lemn udate de sudoarea frunţilor arămii. Avioane brăzdează monotonia uliţelor pustiite de tentaculele primei arşiţe. Copiii se cuibăresc în leagăne de lemn toropiţi de poveştile bunicului. Zumzetul albinelor răsună în surdină prin coamele fructiferilor legănate de-un vântuleţ. Pacea domneşte-n Paradisul satului Copilăriei, nesupusă Uitării, ca o regină nefiresc de pământeană.

    Pe leagănul iubirii se rostogolesc neştiute îmbrăţişări. Dealurile înverzite pline-s de dorinţe albe şi parfumuri. Luminate zboruri uşoare se-nalţă din umbritele hăţişuri umede. În grădini străbune dansează-n armonie dispersate fumuri. Prin ochii aşteptării trec agale slovele firave din scrisori. Din dulcea Alinare răsfăţată se preling nerostite chemări. Pomii înfloriţi în Mai te-nvăluie-n misterioase ninsori. Gânduri nerostite coboară spre tine din imensele depărtări. Ezitări negre, fără răspuns, se topesc în lacrima unui sărut. Vorbele străine reci te-ngenunchează-n sterile întrebări, de despărţire şi-amarul dureros ce-n suflet au apărut discret. Iubirea se înalţă lin deasupra ispititoarelor provocări. Plâng tăcut ochii Revederii în braţele nemiloasei despărţiri. Pe leagănul iubirii se vor reîntâlni râvnitele dorinţe. Duşmanii iubirii se vor stinge nevăzuţi în suliţele subţiri ale insomniei. Nedespărţirile vor înflori pe pământul plin de suferinţe.

    N-avem timp …să respirăm aerul asemănător primei iubiri, să ne scăldăm în ploaia de lumină din grădinile suspendate ale primăverii. N-avem timp…să gustăm din fructele nepământene ale lunii Mai. Ne îmbătăm cu mireasma florilor pline de iluzii şi-amintiri păstrate prin baierele minţii. E seară în lumea îndrăgostiţilor poleiţi cu aurul Dorinţei când liliecii neastâmpăraţi zboară prin negura superstiţiilor. Cuvintele se chircesc în palmele Timidităţii. Deasupra împărăţiei florilor pământene sufletul jucăuş zboară ca o albină încărcată cu polenul cuvintelor sărace, parfumate cu atracţii platonice nepieritoare. N-avem timp…să păşim sfioşi pe treptele trăirii fără oprelişti, descătuşate de prejudecăţile născute din durere. Avem aripi nevăzute, încărcate cu neştiute miracole, pentru a putea zbura peste graniţele minţii muritoare.

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img