Marşul Tăcerii la Satu Mare– În memoria victimelor Holocaustului



Comunitatea Evreilor din Satu Mare organizează, pe data de 8 mai, un marş al tăcerii, evenimentul urmând să comemoreze 74 de ani de la marea tragedie prin care au trecut evreii deportaţi din Satu Mare cât şi din Transilvania de nord, în primăvara anului 1944, în lagărul morţii de la Auschwitz Birkenau.

Evenimentul va începe de la ora 18.00, punctul de întâlnire fiind Templul Mare, de pe strada Decebal nr.4, iar traseul va fi următorul: Str. Decebal – B-dul I.C. Brătianu – Calea Traian – Gara – Cimitirul Ortodox Evreiesc – Reşedinţa Benedek. Preşedintele comunităţii evreieşti din Satu Mare, Adrian Besa, ne-a declarat că la acest marş sunt aşteptaţi toţi oamenii care doresc să aducă un omagiu victimelor sătmărene ale Holocaustului.

Scurt istoric al evreilor din  Satu Mare
Evreii sătmăreni au constituit până la Holocaust una din cele mai mari comunităţi mozaice din spaţiul intracarpatic. Istoria lor veche și zbuciumată poate fi regăsită pe zidurile sinagogilor și ale caselor în care trăiau odinioară familii precum Princz, Borgida sau Schonberger Spitz, ori pe pietrele funerare din cimitirele evreiești. Satu Mare a fost unul din cele mai importante centre rabinice ale Transilvaniei, dinastia hasidică de Sătmar fiind una dintre cele mai cunoscute dinastii de rabini. Printre rabinii hasidici sătmăreni s-a aflat şi Joel Teitelbaum, rabin-şef al oraşului New York după cel de-al doilea război mondial.


Pentru prima dată evreii sunt atestaţi cert în Sătmar în anul 1712, ca veniţi din Galiţia şi Moravia.Unii istorici consideră că au existat evrei în Satu Mare încă din sec. XIV. Contele Karolyi Sandor în 1724 a stabilit mai multe familii de evrei în Carei şi Ardud. Mulţi evrei s-au stabilit în ţinuturile sătmărene, venind din comitatele vecine-Maramureş, Szabolcs şi Ugocea respectiv Galiţia.Astfel în 1786 la Carei erau deja 1796 evrei, iar în comitat 2573. Numărul lor a crescut constant: 1305 în anul 1825,16841 în 1870, 29468 în 1910. Evreii sătmăreni au avut ca ocupaţii principale comerţul şi industria. În 1842 se permite stabilirea evreilor în oraşul Satu Mare. Primele familii stabilite în oras erau fam. Grosz, Borghida, Spitz, Daniel, Steinberger, Kesztenbaum, Trebics, Farkas, Klein, Freud. În acelaşi an se constituie şi prima comunitate în oraş, prima sinagogă fiind ridicată între 1852 şi 1858 pe str. Decebal. În locul acelei sinagogi s-a construit în 1892, actuala Sinagoga Mare cu peste 850 de locuri. Sinagoga s-a construit după un proiect asemănător cu cele ale sinagogilor din Oradea şi Dej.

Începând din 1867, în virtutea noii legislaţii ce a dus la emanciparea evreilor, aceştia au putut să cumpere şi să tranzacţioneze imobile. S-a deschis calea pentru achiziţionarea de latifundii agricole. Unii dintre marii latifundiari în judet au fost cei din familia Csengeri Mayer din Cărăşeu. Comerţul antebelic a fost înfloritor, fiind coordonat în cea mai mare parte de evrei, prin mari şi moderne magazine. Evreii au contribuit şi la dezvoltarea industrială, la ridicarea economica a judeţului în general. Industria sătmăreană a fost condusă de asemenea de evrei; Freud-industria textilă, Szabo şi Reiter-fabrica Unio, Fraţii Princz-vase emailate şi constructii de maşini, Markovits-industria spirtului etc. În profesiile intelectuale evreii au fost în primele rânduri, majoritatea medicilor, avocaţilor, inginerilor erau evrei.
În 1850, Satu Mare avea128 de evrei, în 1880 erau 2855, în 1910-7194, în 1941 erau 12960 dintr-un total de 52048 locuitori, fiind al patrulea oraş din Transilvania ca număr de evrei. Aveau două sinagogi şi 25 case de rugăciune. În oraş erau două comunitati evreieşti: cea ortodoxă şi cea status quo ante. Comunitatea ortodoxă din 1842 i-a avut ca rabini pe Mandelbaum Benjamin 1842-1897 , Grünwald Juda şi Lazar 1897-1928 si Teitelbaum Joel 1934-1944.


Comunitatea status-quo ante, înfiinţată în 1898 i-a avut ca preşedinţi pe Csengeri Mayer Sándor, iar mai târziu pe Princz Armin, şi ca rabini pe: Jordán Sándor 1903-1935 , Friedman József 1935-1944 şi Klein Ernö 1946-1948.

Fiecare comunitate îşi avea propriul cimitir.Sub ingrijirea rabinului şef Dr. Jordán Sándor în 1905 ia fiinţă Organizaţia Sionistă, indrumator ulterior fiind Borgida József şi Schwartz Lajos. Ulterior au luat fiinţă următoarele organizaţii: Barissia, Mizrachi, Betar, Hassomer Hacair. Prima şcoală evreiască ia fiinţă în 1864, iar în 1936 erau următoarele şcoli: Talmud Tora pe strada Petöfi, Tarbut pe strada Cuza Vodă, Saare Tora pe strada Decebal, Sefard pe strada Martirilor Deportaţi. Şcoala Elementară pe strada Decebal a fost construită în anii 1920.

Drama evreilor sătmăreni
După intrarea Ungariei în sfera de influenţă a Germaniei naziste la 19 martie 1944 se pune-n mişcare aparatul administrativ-poliţienesc pentru pregătirea deportării.La 26 aprilie secretarul de stat Endre Laszlò dă dispoziţie la consfătuirea din Satu Mare pentru deportarea evreilor transilvăneni. În 3 mai se deschid ghetourile în Satu Mare, Baia Mare şi Mátészalka. Ghetoul din Satu Mare era mărginit de străzile: Rozelor, Kogălniceanu, Petöfi, Brâncoveanu, Martirilor Deportaţi. În acea fatidică zi, autorităţile responsabile, primarul municipiului Satu Mare-Csóka Laszló, şeful poliţiei Czégényi Károly, comandantul jandarmilor Demény Miklós au trimis echipele formate să-i strângă pe evrei de la casele lor. Trei zile mai târziu actiunea era încheiată. În ghetou au fost îngrămădiţi 18.900 evrei, pe lângă cei din Satu Mare şi cei 2.200 evrei din Carei, respectiv evreii din comunele judeţului Satu Mare. Comandantul ghetoului a fost Sárközi Béla. Din Satu Mare au plecat şase trenuri încărcate cu câte 3.300 persoane spre Auschwitz în zilele de 19, 22, 26, 29, 30 mai respectiv 1 iunie, 1944, cu un număr total de 18.863 de deportaţi. Cele şase trenuri au plecat pe drumul fără de întoarcere ce s-a oprit în lagărele morţii de la Birkenau şi Auschwitz.

În 1946 Tribunalul Poporului din Cluj i-a condamnat pe responsabilii administraţiei horthyste amintiţi mai sus. O parte din ei au reuşit să fugă iar ceilalţi au executat pedepsele. În iunie 1946 a avut loc ceremonia de comemorare a victimelor, ocazie cu care a fost îngropat în cimitir săpunul RIF, făcut de nazisti din evreii de la Auschwitz. După război, la recensământul din 1947, în judeţul Satu Mare mai existau doar 10.591 de evrei. Restul de 14.440 au fost ucişi de naziştii lui Hitler. Comunitatea evreiască satmareana a dat de-a lungul timpului o multime de nume mari, unii remarcându-se prin activitatea pe care o desfăşurau la Satu Mare: istoricul Acsády Ignác, deputatul Chorin Ferenc şi Kelemen Samu, politologul Jászi Oszkár, scriitorii Csehi Gyula, Markovits Rodion şi Szép Ernő, ziaristul Dénes Sándor, pictorul Erdös Pál, regizorul Harag György. Încă din anul 1982 nu mai există rabin la Satu Mare, serviciile religioase fiind săvârşite de diverşi oficianţi dintre membrii comunităţii. La 12 iunie 2005 pe zidul Sinagogii Mari a fost dezvelită o placă comemorativă pe care sunt trecute numele evreilor sătmăreni ucişi în lagărele de exterminare de la Auschwitz-Birkenau în anul 1944.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts