More


    Parfum de epocă din Sătmarul interbelic – Cafenele, restaurante, parcuri

    =

    Fără doar şi poate că trecutul are un farmec aparte, mereu fiind de părere că oamenii altor vremuri aveau o viață mai bună decât a noastră, că obiceiurile și activitățile zilnice erau mult mai interesante decât cele din prezent și că, în sfârșit, în vremurile trecute oamenii erau altfel. Judecând după relatările istoricilor, după fotografiile din arhive și după mărturiile personale ale unor contemporani ai vremurilor trecute, putem spune că este adevărat. Da, în trecut oamenii trăiau diferit.

    De-a lungul a câtorva ani am avut privilegiul de a scrie despre epoca interbelică a Sătmarului, unde oamenii aveau o eleganță aparte a spiritului, o frumusețe a tabieturilor cuceritoare, aveau un ritm tihnit al vieții, posedau perfect grația purtării și a manierelor și erau înzestrați cu multă decență și cumpătare. Poate că astăzi am ajuns să le apreciem valoarea pentru că ne lipsesc într-un fel. Indiferent de cauză, imaginile din interbelic ne ajută să reconstituim fidel un mod de viață pe care ne-ar plăcea să-l avem.


    Dacă ar fi să deschidem o fereastră a timpului cu vedere înspre Sătmarul interbelic, imaginea ce ni s-ar înfăţişa ar fi a unui curat orăşel de provincie, cu o economie bazată în principal pe producţia industrială alături de mici afaceri de familie şi diverşi precupeţi. O aşezare de câmpie în care viaţa se scurgea fără prea mari frământări.


    “Municipiu drăguţ, e îngrijit ca majoritatea oraşelor noastre: centrul şi arterele mai principale. Cu toate acestea, Satu-Mare e impunător. Parcul englezesc din centru şi alte mici parcuri din diferite cartiere, edificiile publice imposante, şcolile monumentale, străzile şi bulevardele largi presărate prin mijloc ori margini cu flori, caracteristice oraşelor ardelene, îi dau un aspect de civilizaţie occidentală. Realizările cari i-au schimbat înfăţişarea de oarecare târg, se datoresc în întregime administraţiei româneşti. Spiritul gospodăresc şi ambiţios al foştilor primari, au făcut din Satu-Mare, inestetic şi timid de altă-dată, un oraş de toată splendoarea. (…). În comparaţie cu alte oraşe, escelează prin mulţimea şi varietatea fabricelor, prin împunătoarele-i localuri de şcoli şi mai ales prin apreciatele-i ştranduri, locuri minunat amenajate pe malul Someşului pentru recreare şi pentru băi în timpul verii. Ştrandurile constituie o particularitate a Sătmarului. Pentru aceste admirabile grădini, oraşul a fost decretat mai anii trecuţi, cu toată aşezarea lui de şes chiar staţiune climaterică.


    Cele 11 şcoli primare de stat puţine în raport cu populaţia de şcolarizat, de pe cuprinsul municipiului, în majoritatea lor cu câte 8-12 catedre, sunt instalate în nişte clădiri cari nu prea întâlnesc rivalitate. Nu e cazul să mai amintesc de şcolile confesionale. În afară de unele modeste ecscepţii, în marea majoritate a cazurilor, şcolile noastre de prin oraşe şi chiar în Bucureşti sunt instalate în clădiri puţin corespunzătoare, cu totul nepotrivite. (…) Coşurile multiplelor fabrici, îl prezintă tuturor trecătorilor cu trenul dinspre Oradea ori dinspre Sighet, ca pe un oraş industrial şi comercial. Faptul acesta atrage asupra-i mulţimea voiajorilor de tot felul. (…) Diferitele soiuri de fabrici în frunte cu Unio marea fabrică de vagoane şi de laminare, apoi Fraţii Prinţ de tot felul de vase de bucătărie şi maşini şi alte diverse întreprinderi îi justifică reputaţia pe care şi-a creiat-o”, descria Constantin Gh. Popescu Sătmarul în numărul de debut al revistei sătmărene ’’Afirmarea’’ din martie 1936.


    Sătmărenii savurau plăcerile vieții simple, ieșirile în oraș, la cinematograf, la teatru, la baluri și la seratele dansante. Elita sătmăreană iubea să își petreacă timpul liber la o ceașcă de cafea, să discute despre literatură, să glumească elegant, să asculte viori și violoncele în timp ce serveau cina într-unul dintre restaurantele din zona centrală a orașului. Bineînțeles, Sătmarul era și un oraș al oamenilor simpli, care își duceau viața în condiții modeste, al cetățenilor de etnie romă, recunoscuți și apreciați pentru talentul cu care stăpâneau arta alinării sufletelor prin muzică.


    Acesta este şi motivul pentru care am pregătit o mică galerie foto cu cele mai reprezentative locuri în care sătmărenii obișnuiau să își petreacă timpul liber, să se bucure de viață și să se distreze. Mulţumim pe această cale grupului de facebook Szatmárnémeti anno care ne-a pus la dispoziţie aceste minunate ilustrate.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img