More


    Salvator Cupcea – personalitate careiană, pionierul psihologiei româneşti şi unul dintre întemeietorii Universităţii de Medicină din Cluj

    =

    Născut la 8 august 1908, în Carei, Salvator Cupcea a fost unul dintre fiii lui Petru Cupcea, preot din Carei, şi al Augustei Cupcea, născută Pteancu, fiica vestitului dascăl român, George Pteancu.

    Familia lui făcea parte dintr-o importantă comunitate greco-catolică română din regiunea Crişana. Tatăl său, Petru Cupcea (1875 – 1940), a fost preot, mai târziu protopop de Supur şi arhidiacon onorific, dar a fost activ şi în Partidul Naţional Român începând din 1909. Deşi etnici români, strămoşii săi paterni şi materni, Cupcea şi Rednic, au fost primiţi în nobilimea maghiară în Partium, urmărind titlurile lor aristocratice la 1349 şi 1609.

    Personalitate marcantă a culturii transilvane a fost un psiholog român, medic şi om politic. S-a afirmat ca pionier al psihologiei româneşti şi ca psihanalist, studiind în special marginalii sociali. Mai târziu, a avut preocupări de igienă socială şi eugenie, antropologie şi criminologie. Este unul dintre întemeietorii Universităţii de Medicină din Cluj şi a Institutului de Psihiatrie din acelaşi oraş.

    A absolvit cursurile liceului careian Vasile Lucaciu în 1925. Se înscrie apoi la Facultatea de Filozofie şi Litere a Universitatii Daciei Superioare din Cluj, pe care o absolvă în anul 1929. Concomitent, s-a orientat spre psihologie, cu prietenul său, Alexandru Roşca.

    Salvator Cupcea este încadrat în calitate de cercetător la Institutul de Igienă din Cluj, care funcţiona ca filială a Bucureştiului, ocupând ulterior, în 1943, un post de lector la Facultatea de Medicină a Universităţii „Regele Ferdinand I”. A urcat toate treptele profesionale din cariera didactică ajungând profesor universitar, în 1948.


    Din 1950 a lucrat de asemenea în cadrul unui colectiv de cercetare care a funcţionat pe lângă Filiala din Cluj a Academiei Române. A ocupat mai multe funcţii cu caracter profesional: preşedinte al Societăţii Ştiinţelor Medicale, filiala Cluj (din 1951), decan al Facultăţii de Igienă (pe care a organizat-o), director al clinicilor universitare, şeful Catedrei de Igienă a IMF Cluj.

    Între 1945-1947 a fost secretar general în Ministerul Sănătăţii, de unde şi-a dat demisia revenind la Cluj. Din 1949 şi până la moarte a fost director al Filialei Cluj a Institului de Igienă şi Sănătate Publică.

    Salvator Cupcea a fost concomitent un eminent cercetător ştiinţific şi un talentat dascăl, rezultatele sale de excepţie datorându-se atât înzestrării sale native, cât şi pregătirii multilaterale începute în cadrul celor două facultăţi pe care le-a urmat şi continuate prin specializarea sa inclusiv în domenii conexe medicinii, precum psihiatria şi antropologia. Pe de altă parte, profesorul Cupcea a fost un om de o vastă cultură, fiind la curent cu progresele care aveau loc în lume în diferite domenii, unele îndepărtate de igienă sau medicină.

    Lucrarea sa „Silicoza şi silicotuberculoza”, elaborată şi publicată sub redacţia profesorului Leon Daniello împreună cu Salvator Cupcea şi Leon Prodan, la care au mai participat 11 colaboratori, a fost distinsă cu Premiul de Stat (1952), recunoscându-se implicit nu numai importanţa , dar şi gravitatea acestor boli care măcinau în acea vreme sănătatea unui mare număr de muncitori care lucrau în medii toxice şi neigienice.


    În domeniul antropologiei, împreună cu profesorul Aurel Moga, Salvator Cupcea a iniţiat cercetări asupra bolilor cardiovasculare, pe care le-a raportat la regimul de viaţă al subiecţilor (în primul rând la alimentaţie), stabilind cu mai bine de jumătate de secol în urmă consecinţele consumului excesiv de grăsimi animale în incidenţa cardiopatiilor, având creşterea colesterolului ca factor intermediar.

    A publicat peste 100 de lucrări în domeniul psihologiei, psihiatriei, igienei mintale, igienei generale, biotipologiei şi sănătăţii publice şi a fost membru al mai multor societăţi ştiinţifice din ţară sau străinătate. Cercetările sale, rezultatele obţinute, realităţile socio-economice l-au făcut pe prof . Cupcea să mediteze asupra înţelesului conceptului de sănătate, să se întrebe dacă sănătos înseamnă a nu fi bolnav, dacă nu cumva sănătatea înseamnă mai mult de atât.

    A afirmat că pentru a asigura sănătatea unei colectivităţi este necesar nu doar a elimina factorii patogeni ci şi a adăuga în existenţa oamenilor unii factori pozitivi (factori sanogeni, în terminologia actuală). A mers mai departe, afirmând că medicina este studiul „ecologiei umane”, înţelegând rolul primar al echilibrului dintre organism şi mediu, susţinând că elementul primordial al acestuia din urmă este cel economico-social.

    Salvator Cupcea a fost şi un înzestrat dascăl. Cursurile sale, indiferent de domeniul lor (psihopatologie, psihiatrie, eredotopatologie, antropologie, igienă socială, igienă generală şi comunală) transmiteau informaţia ştiinţifică specifică temei abordate prin elocinţa unui distins orator şi om de cultură astfel încât amfiteatrul de la Igienă era întotdeauna plin. Expunerile sale erau susţinute cu informaţii de ultimă oră din literatura de specialitate, cu referiri la realităţi cotidiene şi presărate cu fascinante incursiuni în istorie, literatură, în artele plastice etc., ceea ce atrăgea studenţi ai altor facultăţi şi chiar persoane din afara univerisităţii. De multe ori cursurile profesorului Cupcea s-au terminat în aplauzele studenţilor, ale întregului auditoriu. Conferinţele sale, prezentate cu diferite ocazii, erau la fel de atractive şi interesante. Neîndoielnic, pregătirea de psiholog s-a îmbinat armonios cu cea de medic psihiatru şi apoi de specialist de igienă mintală. Faptul că imediat după război a fost numit reprezentant al ţării noastre la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) ne îndreptăţeşte să afirmăm că şi-a dovedit valoarea ca medic în războiul din Vest. Până la deces (1958) a îndeplinit funcţia de director al Institutului de Igienă din Cluj.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img