More


    Botiz, localitate cu o istorie fascinantă

    =

    Prima atestare documentară se referă la satul Oşvareu şi datează din anul 1215. În anul 1226 satul apare sub denumirea de Vasvari când se mai aminteşte şi de satul Salamus, dispărut în timp, care a fost situat undeva în nord-estul satului Botiz.

    Localitatea Botiz este atestată documentar în anul 1364. Tot în acest an are loc şi prima reaşezare de hotar între Botiz şi Oşvareu în faţa unor judecători aleşi. Hotarul Oşvareu a fost reaşezat în anul 1336, când îi aparţinea lui Vasvary Tamas. În decursul secolelor au avut loc mai multe reglementări de hotar între Botiz şi Oşvareu.

    Aici au fost descoperite fragmente de vase din epoca romană, sec. II-IV d.H, care denotă existenţa aici a unei aşezări aparţinând dacilor liberi. În Evul Mediu zona a făcut parte din domeniul oraşului, care dintr-un document din 11 august 1715, reiese că se întindea de la Hodisa şi până la Micula, cu lungimea de 4 mile germane şi laţimea de 1 milă. O milă poştală germană era echivalentă cu 7,5 – 7,6 km.

    Pentru a doua jumătate a secolului XIX notăm că în ziarul „Observatorul” Sibiu din 4 februarie 1885, se menţionează că la Botiz recensământul autorităţilor dualiste austro-ungare a fost falsificat în defavoarea românilor, indicându-se o cifră de 5 ori mai mică decât realitatea. La 1 Decembrie 1918 locuitorii au fost reprezentaţi de către delegaţii Consiliului Naţional Român al oraşului Satu Mare.

    La începutul secolului al XIX-lea, situaţia localităţii Botiz se prezenta astfel: 238 case, 1695 locuitori, din care 1347 maghiari, 256 români, iar suprafaţa este de 6367 de holde. Este un spaţiu locuit de mult timp, primele înscrisuri referitoare la localitate le găsim în 1369, când moşia a fost atribuită, prin înscris regal al regelui Lajos I, croatului Simon.

    Despre localitatea Oşvareu aflăm că aparţine de Botiz, având cam aceeaşi suprafaţă. Aici sunt 117 case, 753 de locuitori, iar suprafaţa este de 1366 holde. Localitatea avea poştă şi staţie de cale ferată la Botiz, iar la telegraf este arondată de Satu Mare.


    Din istoria localităţii Botiz sunt semnificative câteva momente:1338 – răscoala iobagilor unguri şi români de pe domeniul Medieş, când răzvrătiţii au năvălit pe moşia 0şvareu şi au ucis mai mulţi slujitori, luându-i cu ei pe stăpânul moşiei; 1546-1552 – este semnificativă prezenţa în viaţa comunităţii a reformatorului Batizi Andras, fost student al colegiului Wittemberg; 1672 – septembrie 20, are loc lupta de la Botiz între armata cezarului şi localnici. În acest eveniment şi-au pierdut viaţa 50 de tineri care au fost înmormântaţi în cimitirul din localitate; 1817 – anul scumpirii şi al foametei, când oamenii săraci mureau pe capete; 1858 – un incendiu a pustiit satul Botiz; 1919 – anul cand se înfiinţează prima cooperativă a gospodăriilor din Botiz; 1923 – anul aplicării Reformei agrare când la Botiz sunt împroprietărite 120 de familii.

    Botizul a dat şi câteva personalităţi de marcă, cum ar fi: Vasvary Vitus ( sec. XIV), episcop de Nitra – Slovacia, fost capelan al curţii regelui Carol Robert; Batizi Andras (sec. XVI),învăţător, ulterior preot reformator, fost student la Wittemberg; Anderco Ioan, primar, membru al Consiliului Naţional Român; Ioan Marcu (sf. sec. al XIX-lea) profesor de limba română la Colegiul Mihai Eminescu în Satu Mare; Vasile Mureşan – profesor universitar la conservatorul Gheorghe Dima din Cluj, dirijor al Operei maghiare din Cluj; Anderco Aurel – profesor universitar la Universitatea din Cluj Napoca, şef de Clinică la Cluj Napoca; Silaghi Ioan – profesor universitar la Universitatea din Cluj Napoca.
    Sursa: Primăria Botiz

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img