More


    Cine şi cum a reuşit să salveze unica biserică de lemn din Ţara Oaşului de urgia comunismului

    =

    Biserica de lemn din satul Lechinţa, din secolul al XVII-lea, salvată în regimul comunist la presiunile artistului fotograf Ioniță G. Andron, poate fi vizitată în Muzeul Ţării Oaşului din Negreşti Oaş. Biserica, originară din satul Lechinţa, datează din 1635, și a fost salvată în anii 1970 la presiunile cunoscutului fotograf Ioniţă G. Andron, care a trimis memorii conducerii de la acea vreme: Comitetului Regional Oaş al PCR, Comitetului de stat pentru cultură şi artă din regiunea Maramureş, dar şi Comisiei Monumentelor Istorice de pe lângă Academia Republicii Socialiste România.

    Ioniţă G. Andron a realizat primele fotografii cu biserica în anul 1939, le-a trimis autorităţilor şi a revenit cu un memoriu şi fotografii în anul 1966 în care arăta starea avansată de degradare a lăcaşului de cult. ”Dacă mi-ar fi spus cineva că poate arăta şi în felul acesta o construcţie protejată în mod special de lege fiind monument istoric, cu siguranţă nu aş fi crezut, dar de această realitate m-am convins personal, iar prin fotografiile alăturate caut să informez organele de drept, socotind că prin aceasta am tras clopotul de alarmă şi că am făcut cel puţin atât pentru a determina forurile competente ca în cel mai scurt timp posibil acest monument istoric, singura biserică veche de lemn din toată Ţara Oaşului că fie reconstruită – deoarece despre reparaţie nu mai poate fi vorba – şi ridicată în centrul de raion Negreşti, unde să rămână mărturie peste alte veacuri viitoare despre dăinuirea noastră aici”, a scris Ioniţă G. Andron în memoriul din 4 noiembrie 1966. Cunoscutul fotograf a subliniat că biserica a fost declarată monument datorită vechimii şi caracteristicilor ei de construcţie de-a dreptul impresionante prin dimensiunile ei miniaturale.


    Biserica a fost dezmembrată şi transportată la Negreşti Oaş unde în acelaşi an a fost deschis Muzeul Ţării Oaşului, fiind reconstruită pentru prima dată între anii 1977-1980 cu unele părţi noi. A doua oară a fost restaurată în 2006, în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene.

    O bucată din istoria veche a oșenilor
    Prima descriere detaliată şi cel mai vechi inventar al bisericii de lemn din Lechinţa datează din 1775, şi fuseseră întocmite cu ocazia realizării unei conscripţii privind starea materială a parohiilor greco-catolice din comitat. S-a consemnat că biserica avea o structură rezistentă, pe jumătate nouă, că fusese construită din grinzi în vremuri imemoriale, dar a fost renovată recent din cauza deteriorărilor. În turnul edificiului se aflau două clopote de 44 şi respectiv de 26 de pfunzi. Printre obiectele liturgice s-au enumerat: un veşmânt preoţesc roşu din stofă, un potir de aramă aurit, un ciboriu de lemn şi două sfeşnice de aramă. Aflăm de asemenea că iconostasul era vechi, avea doar două uşi în loc de cele trei uzuale şi că era decorat cu icoane de diferite dimensiuni reprezentându-i pe cei doisprezece apostoli. Autorii conscripţiei au mai consemnat o parte a cărţilor necesare cultului, de asemenea două cruci, un prapor pictat şi două cădelniţe de aramă. S-a menţionat că lăcaşul era suficient de încăpător având în vedere numărul enoriaşilor, zăvorul uşii acestuia şi gardul cimitirului – aflat probabil în jurul bisericii – erau rezistente.


    În momentul conscripţiei localnicii nu îşi mai aminteau de vremea construirii bisericii, ci doar de renovarea relativ recentă a edificiului. Nici în şematismele greco-catolice ulterioare nu întâlnim data exactă a construcţiei, dar la începutul secolului al XX-lea biserica era datată deja în secolul al XVII-lea, în timp ce monografia comitatului precizează anul construcţiei 1735.

    Pe la 1770 sătenii din Târşolţ ne transmit că turnul bisericii din Lechinţa a suferit distrugeri grave în vijelie. Nu e exclus ca tocmai aceste distrugeri să fi justificat renovarea. Biserica de lemn din Lechinţa, de dimensiuni mici, a fost ridicată din bârne pe un soclu de piatră. Grinzile cioplite au fost îmbinate combinând mai multe tehnici de dulgherie: capetele bârnelor se petrec la colţuri câţiva centimetri, fenomen mai accentuat în cazul bârnelor superioare, astfel că în această zonă ele creează un fel de console treptate. Acoperişul învelit cu şindrilă este bine proporţionat. Pronaosul este dominat de turnul scund, care încalecă coama acoperişului. Sub nivelul parapetului foişorului cu decor traforat, laturile turnului sunt învelite cu şindrilă. Coiful acestuia are secţiunea pătrată la pornire, fleşa înaltă şi ascuţită fiind octogonală.

    Din întreg ținutul Ţării Oașului bisericile din lemn au dispărut. Din a doua jumătate a secolului XIX, în fiecare localitate au început să se construiască biserici din piatră iar cele vechi au fost abandonate. Cu timpul acestea s-au degradat și au dispărut ca și cum nu ar fi existat. O singură biserică de lemn a supraviețuit și poate fi găsită astăzi în Muzeul Satului Oșenesc din Negrești Oaș, alături de alte 40 de obiective din zonă.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img