Primul Război Mondial, văzut prin lentila aparatului de fotografiat a pictorului Aurel Popp



Aurel Popp, unul dintre cei mai valoroşi artişti ai Transilvaniei şi implicit al Sătmarului, între cele două războaie mondiale a fost cunoscut şi apreciat pentru realizările din domeniul picturii, graficii şi sculpturii. Numele şi activitatea artistului au stat în atenţia ziarelor şi revistelor sătmărene, impunându- se în viaţa culturală a Sătmarului prin valoarea şi talentul său.

Puţini ştiu însă că artistul a avut o mare vocaţie şi în ceea ce înseamnă fotografia de război. În urmă cu mai bine de un secol un tânăr artist era înrolat în armata austro-ungară şi trimis pe frontul din Italia şi din Rusia, de unde a lăsat posterităţii peste trei sute de fotografii cuprinse în câteva albume, cu imagini din Primul Război Mondial. Prin obiectivul aparatului de fotografiat a surprins distrugerile provocate de furia oamenilor dar şi clipele de destindere. Nu mai trebuie să spunem că fotografiile au o mare valoare în sine.

Scurtă istoriografie
La 30 august 1879 în comuna Căuaş (în Comitatul Sălaj actualmente în judeţul Satu Mare) se naşte Aurel Popp, într-o veche familie de preoţi greco- catolici. Rămâne orfan de tată (preotul greco-catolic Samuil Popp) şi duce o copilărie plină de griji împreună cu fraţii săi (Ioan, Mihai şi Octavian), de la această dată cei patru băieţi fiind crescuţi în exclusivitate de mamă (Maria Popp, n. Şoproni). Urmează şcoala primară în Căuaş, apoi în comuna Craidorolţ, după care în oraşul Carei unde frecventează şi liceul şi unde se împrieteneşte cu poetul Ady Endre. Din această perioadă datează primele încercări artistice. În anul 1899 se înscrie la Şcoala superioară de desen şi caligrafie din Budapesta ducând în continuare o viaţă plină de lipsuri. În anul IV, este trimis în Italia cu o bursă de studiu unde vizitează Roma, Siena, Perugia, Assisi şi Orvieto. După obţinerea diplomei de profesor de desen se întoarce la Satu Mare unde îşi petrece vacanţa desenând şi pictând. La sfârşitul acestui an este încorporat iar în 1904 îşi îndeplineşte stagiul militar la Viena unde vizitează muzeele şi frecventează cursurile Academiei de Belle Arte.

Doi ani mai târziu activează, pe rând, ca desenator tehnic, profesor suplinitor la un liceu particular, iar în cele din urmă profesor de desen la Liceul Regal Maghiar din Satu Mare (actualul Liceu Mihai Eminescu) unde a activat până la începutul Primului Război Mondial (1914).


Se căsătoreşte cu Irina Madzsar, cu care va avea trei băieţi (Aurel, Augustin şi Sabin). Participă la Salonul din Budapesta, la care participă apoi în fiecare an, debutul său fiind remarcat elogios de presă.
Între anii 1911 – 1913 primeşte din partea Ministerului Cultelor o bursă de studii la Paris unde se înscrie la Academia Julian pentru a studia pictura. În paralel, urmează cursurile de sculptură ale lui Paul Landovski, sculptor francez de origine poloneză, autor al lucrării monumentale „Cristo Redentor” (Cristos Mântuitorul) din Rio de Janeiro. Câştigă în câteva rânduri premiul I pentru pictură şi desen. Pentru a se putea susţine financiar, prestează la Paris diverse munci brute, inclusiv la docurile de pe malurile Senei. Călătoreşte la Meissen (unde studiază ceramica), la Londra şi Berlin. Obţine prelungirea bursei şi, după o scurtă vizită în ţară, se reîntoarce la Paris.

Pe 28 iulie 1914 izbucneşte Primul Război Mondial iar la 1 august este convocat sub arme în armata austro-ungară. Se află pe fronturile din Italia şi Rusia iar experienţa de participant activ pe front este determinantă în evoluţia ulterioară a viziunii sale artistice cu implicare socială (materializată mai târziu prin realizarea unei serii de lucrări, unele de mari dimensiuni, cu tematică antimilitaristă). În perioada anilor de front execută un număr impresionant de desene şi schiţe, de la portrete ale unor camarazi de arme, la scene din tranşee.

Jurnal de front
Aurel Popp a ajuns pe frontul italian în noiembrie 1915. „Băteau vânturi reci printre stâncile munţilor Carstici (Karst). Zăpada era până la genunchi şi într-un frig năprasnic se făceau aplicaţiile de noapte, iar eu, veşnicul revoltat, la încolonarea de dimineaţă, nu o dată îmi trâmbiţam, în gura mare, nemulţumirile, în faţa camarazilor mei de 17 ani.Ningea deja în decembrie, când după câteva săptămâni de exerciţii de front, compania noastră de infanterie a fost repartizată regimentului 3 de honvezi din Debreţin.

În ianuarie 1916 am ajuns şi noi pe linia frontului unde în decurs de două săptămâni, în compania mea, abia rămăseseră câţiva dintre cei de 17 ani.

Aceasta fusese o gustare groaznică din ororile războiului.
În timpul ploilor de primăvară, adăposturile de pe linia frontului, aflate în scobiturile făcute în stâncă, se umpleau de apa de ploaie, iar sanitarii bosniaci de pe linia frontului aduceau vestea că cei din adăposturi îngheţau în zilele senine cu soare! Aceşti oameni plini de argilă asemenea Golemului din poveste, înmuiaţi în argila galbenă, arătau ca şi când demult sufletul lor ar fi zburat din ei. Niciodată nu pot să uit aceste mormane groaznice de noroi.”


Aurel Popp descrie atmosfera de infern pe care a trăit-o pe frontul rusesc.

„În 1916, toamna târziu, Divizia a 20-a de honvezi – din care făcea parte şi regimentul din Debreţin împreună cu regimentul de honvezi din Alba Iulia şi Oradea, ajunsese pe frontul rusesc unde numai peste câteva săptămâni am depus jurământul de fidelitate faţă de ultimul împărat al fatalei case de Habsburg. Nu voi uita niciodată acest jurământ. Ne bătea o lapoviţă, de parcă şi codrul ne-ar fi plâns de milă. Am jurat, am jurat fidelitate şi noi nici nu ştiam de ce ne-au cărat aici. Ni s-a spus că de aceea, pentru ca Divizia să se odihnească după pierderile şi suferinţele de la St. Michel.

Toată lumea vroia să se odihnească şi să se liniştească, ofiţeri şi soldaţi deopotrivă… Până şi venirea noastră aici a fost groaznică, de plâns!

Am venit aici trecând mlaştinile Stripei, pe un drum de scânduri, care se legăna sub noi ca un balansoar… De-a lungul drumului, de o parte şi de alta, se vedeau picioare încremenite de cai înecaţi în noroi, ca nişte pari strâmbi, pe care ici-colo se odihneau, croncănind, ciori mari şi grase… Apoi apăreau din apa murdară care părea a fi de o poftă nestăvilită, oişti şi roţi rupte de căruţe, asemenea martorilor unei mici tragedii, care ne pândeşte şi ne aştepta şi pe noi… Sus, pe cerul de un cenuşiu închis şi des, printre norii învolburaţi, se auzea croncănitul unui stol mare de ciori care zburau greu deasupra trupei noastre, trupă care înainta de parcă era împinsă din spate de o putere din lumea de apoi, ne împingea într-un tempo încet, către mormântul din faţa noastră, acoperit de o ceaţă groasă.

Într-o astfel de atmosferă de infern, am ajuns la locul nostru de odihnă, unde a trebuit să depunem jurământul de fidelitate, că vom muri cu bucurie pentru împărat!


Am fost repartizaţi în armata prinţului moştenitor german Eitel, în care era disciplină, dar mâncare puţină, atât pentru soldaţi cât şi pentru ofiţeri. Dar cimitirele continuau şi aici ca şi pe frontul italian. Aveam şi soldaţi de cinzeci de ani, alături de care mărşăluia măcar un fiu de-al său, pe când ceilalţi trei, sau chiar mai mulţi aşteptau măcar o veste despre ei, care puteau fi răpiţi în orice moment de moarte. În loc de odihnă, suferinţele deveneau tot mai insuportabile. Terenul mlăştinos înmulţea tot mai mult îmbolnăvirile, faţă de care cei înfometaţi nu aveau nicio rezistenţă. Tot mai des şi mai des plecau trenurile cu răniţi şi bolnavi spre Lemberg.”

Sursa: Arhivele Naţionale Satu Mare; Lucian Boia, Primul Război Mondial, Humanitas, Bucureşti 2014

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Trupa lui Ritli pierde la “masa verde” restanța cu CAO Oradea

Covid-19 afectează tot mai serios activitatea cluburilor din eșalonul trei, și nu numai, iar primele amânări ajung să se transforme în rezultate stabilite la...

Mânce-o câinii școală!

Vă mai amintiți cum ne amăgeam, puști fiind, că dacă ungem școala cu slănină o s-o mănânce câinii și noi, slavă Domnului, vom scăpa...

Deși nu e refăcut 100% . Mani Gyenes s-a înscris și la Red Bull Romaniacs 2020

Red Bull Romaniacs s-a schimbat total în 2020! De la RedBull.ro am aflat cât de dificil este să concurezi toamna la cel mai dur...

Vernisajul expoziției de fotografie „Point of views” 2020 (Puncte de vedere) la Castelul din Carei

Sâmbătă, 31 octombrie 2020, de la ora 17.00, în Sala Cavalerilor a Castelului Károlyi din municipiul Carei va avea loc unul dintre cele mai...

Latest Posts

Trupa lui Ritli pierde la “masa verde” restanța cu CAO Oradea

Covid-19 afectează tot mai serios activitatea cluburilor din eșalonul trei, și nu numai, iar primele amânări ajung să se transforme în rezultate stabilite la...

Mânce-o câinii școală!

Vă mai amintiți cum ne amăgeam, puști fiind, că dacă ungem școala cu slănină o s-o mănânce câinii și noi, slavă Domnului, vom scăpa...

Deși nu e refăcut 100% . Mani Gyenes s-a înscris și la Red Bull Romaniacs 2020

Red Bull Romaniacs s-a schimbat total în 2020! De la RedBull.ro am aflat cât de dificil este să concurezi toamna la cel mai dur...

Vernisajul expoziției de fotografie „Point of views” 2020 (Puncte de vedere) la Castelul din Carei

Sâmbătă, 31 octombrie 2020, de la ora 17.00, în Sala Cavalerilor a Castelului Károlyi din municipiul Carei va avea loc unul dintre cele mai...