More


    Spune tuturor despre icoana crezurilor tale!

    =

    Imediat după “marele deranj” din 1989, mulţi au devenit conducători, în prima linie a luptei pentru libertate socială, iar apoi pentru apărarea fiinţei româneşti în această parte a României. Unii au ajuns să devină parlamentari pe o perioadă de o legislatură, de două şi mai multe, făcându-şi profesie din aceasta. Eu am crezut că m-am îndepărtat de vâltorile politicii în momentul în care PUNR, lovit şi mâncat din toate părţile, a fost scos din Parlament. Mi-a plăcut şi m-am ţinut mult de politica culturii şi cea a apărării neamului meu, a demnităţii şi a verticalităţii naţionale şi mi-am propus să demonstrez tuturor că “nu mor caii când vor câinii”. Nu mi-au plăcut nicicând “alergătorii” după funcţii înalte şi… chiar am fost întrebat despre această atitudine, găsind răspunsul potrivit: din demnitate! Nu am putut accepta compromisul! Nu-mi este felul! Am constatat existenţa broaştei râioase a politicii de aici şi mi-a fost de ajuns! Eu nu pot accepta “politica giruetei”, nu pot fi “ca românul imparţial cu toate partidele!”. Am ţinut întotdeauna la verticalitate, fiind vorba despre imaginea mea publică, despre munca de atâţia ani la catedră sau cu condeiul în slujba adevărului, de notorietatea dobândită prin multă trudă şi răbdare dintr-un secol în altul, pe care ar fi fost păcat să le mânjesc la anii mei. I-am detestat pe “aleşii” – adevăraţi turişti în politică, i-am blamat pe căţărătorii din interes şi pe săritorii dintr-o barcă în alta! Nu mi-au plăcut ipocriziile şi am rămas apărător de nădejde al românismului, chiar un exponent al speranţelor românilor, în condiţiile în care cei mai mulţi politicieni, aleşi sau numiţi în foruri de conducere, deşi în cele mai multe situaţii, majoritari, au devenit nepăsători, insolenţi, uitând cu totul de aspiraţiile românilor care i-au votat, fiind uneori chiar trădători ordinari, vânzându-se pe nimic, devenind cârpele de şters pe jos ale unora!
    Eu nu sunt un habotnic care are ceva cu maghiarii, mai mult , am prieteni buni şi colaboratori în învăţământ şi consiliul local, în sport! Am abordat problema maghiară doar atunci când democraţia şi egalitatea în drepturi este încălcată, iar pretenţiile acestora sfidează realitatea, adevărul istoric şi bunul simţ.

    Ziaristul din mine este completat cu scriitorul, care a dat 54 de volume ca membru al Uniunii Scriitorilor din România (poezie şi proză), completat cu rezultate în sport, pe care nu le-a cunoscut nimeni (condus “Olimpia”, la cele mai înalte glorii cunoscute până atunci şi… până acum). Rămân mereu un trecător pe scena lumii, luptător pe scena neliniştii, a interesului naţional, fidel credinţei strămoşeşti în Biserica Neamului şi în bunul Dumnezeu. Sunt convins că gazetăria nu-i o meserie pentru fricoşi, lucru care mă determină să rămân, alături de mulţi, un “câine de pază al democraţiei”. Nu-mi place când românii nu se prezintă la vot, să-şi exercite acest drept pentru care mulţi s-au luptat! Nu-mi place atitudinea multora care stau lângă o bere şi spun: Nu merg la vot, că tot aşa va fi! Ca să nu fie tot aşa, trebuie să mergi la vot şi să votezi cum îţi dictează conştiinţa! Altfel, după aceea, degeaba te revolţi că nu-ţi place una sau alta, că n-ai dreptul, n-ai fost la vot! Trăim într-o lume sufocată de răutate, rapacitate, de egoism şi, cunoscând-o, promit că voi rămâne, mereu, “membru al poporului român”.

    Voi aşeza lupta pentru unitatea statală şi siguranţa naţională alături de sprijinirea şi propăşirea culturii! De ce? Cultura se face ca un mers continuu şi fără ea societatea nu poate prospera. Totul se face în numele adevărului, cu Dumnezeu înainte! În lecţiile de istorie, dascălii să nu ocolească adevărul istoric, cu frica să nu deranjeze pe cineva! Istoria nu poate fi schimbată de nimeni, oricine ar fi el! Istoria înseamnă adevăr şi copiii, tineretul şi fiecare locuitor al acestei ţări trebuie s-o cunoască în profunzime adevărată! Altfel, ne furăm căciula!

    Aş vrea, în încheiere, să spunem sincer, fiecare, despre icoana crezurilor noastre! Biserica nu ne învaţă rele şi trebuie s-o populăm mai mult, să ne înveţe pe toţi, prin “lecţiile de învăţătură” lucruri pe care le-am uitat, cum ar fi salutul, respectul faţă de bătrâni, ajutorul dat celor în neputinţă, respectul faţă de femeie, bunul simţ, importanţa rugăciunii etc.

    Încerc prin “Glasul Bisericii”, prin “Oameni şi fapte” şi prin “Şcoala sătmăreană” să aduc un plus activităţii educative, în care trebuie să fim implicaţi cu toţii!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img