More


    Petreşti, localitatea unde spiritul şvăbesc este încă păstrat viu

    - Advertisement -

    Situându-se pe şoseaua E671 (DN 19), la o distanţă de 53 km spre sud-vest de reşedinţa judeţului şi la 12 km de Carei,comuna Petreşti se află în zona de contact dintre nisipurile Câmpiei Careiului şi Câmpia Ierului. Cele două localităţi aparţinătoare comunei sunt Petreşti şi Dindeştiu Mic.

    Localitatea Petreşti este atestată documentar pentru prima dată în Registrul de la Oradea în anul 1215, sub numele de ”Petus”, iar în 1316 apare denumirea ”Mezeu Petri”. A aparţinut domeniului neamului Kaplony, iar ulterior a fost împărţit între două familii descendente: Vadai şi Károlyi, care s-au judecat de mai multe ori de-a lungul secolelor pentru moşiile de aici. Satul era situat, de la începutul existenţei sale, pe drumul de legătură dintre Satu Mare şi Oradea şi din acest motiv a suferit multe atacuri ale oştilor turceşti, austriece sau ale curuţilor. La sfârşitul războiului pentru independenţă condus de Rákóczi, satul s-a depopulat aproape total.

    În 1740 contele Sándor Károlyi este cel care va coloniza familii de şvabi la Petreşti, acestea sosind din localităţile înconjurătoare. În secolul al XIX-lea istoria localităţii este marcată de mai multe evenimente distrugătoare. După cutremurul din 1834 a urmat incendiul devastator din 1875. În secolul al XX-lea, tragedia celor două războaie mondiale este accentuată de deportările locuitorilor şvabi din 1945, când peste 200 de oameni au fost luaţi cu forţa în tabere de muncă silită din URSS. Numărul locuitorilor şvabi a scăzut însă mai ales din cauza emigrărilor din deceniile comuniste. Astăzi, acest proces nu mai este caracteristic. Foarte mulţi dintre cei plecaţi în străinătate şi-au păstrat casele şi se întorc în fiecare an pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp.

    Clădirea cea mai remarcabilă din localitate este biserica romano-catolică închinată Sfintei Elisabeta. Edificiul a fost sfinţit în 1786, dar cutremurul din 1834 l-a distrus aproape în întregime. Turnul a căzut pe nava bisericii, iar lăcaşului reconstruit până 1839 îi vor fi aduse distrugeri noi în incendiul din 1875.

    Biserica reformată a fost construită în 1876 şi a fost renovată de mai multe ori.

    Cultura tradiţională şvăbească a localităţii este prezentată în Muzeul Şvăbesc înfiinţat în 1993. Casa – muzeu este una dintre cele mai reprezentative pentru arhitectura populară şvăbească. A fost construită în anul 1881 şi a aparţinut unei familii şvăbeşti înstărite. Aceasta are o componenţă de patru camere, două holuri, două bucătării, două pivniţe, casa terminându-se cu un grajd pentru animale. Pe toată lungimea ei, are un târnaţ sprijinit pe stâlpi de lemn, fixaţi în tălpi de fontă, iar în partea superioară are ornamente florale traforate. Locuitorii din Petreşti cu ajutorul Muzeului Judeţean Satu Mare, în anul 1993, au reuşit să inaugureze muzeul.


    Clădirea în care a fost amenajat muzeul s-a păstrat în forma ei originală. Casa este tipic stilului şvăbesc, atât din punct de vedere al structurii, cât şi din cel al arhitecturii. Camerele sunt mobilate cu piese de brad confecţionate de meşteri locali, ornamentate prin pictură cu motive florale şi vegetale stilizate, specifice şvabilor. În interiorul camerelor sunt prezentate obiectele utilizate în industria casnică textilă, începând de la meliţă, pieptene de fuioare, furci de tors, vârtelniţă până la război de ţesut. În componenţa gospodăriei se află şi „goreul”, continuat de o construcţie de mari dimensiuni, şura, care adăposteşte utilajele agricole.Casa tradiţională din Petreşti păstrează unele elemente ale culturii materiale a şvabilor, populaţie vorbitoare de limba germană, originară din Germania istorică, colonizată în această regiune în secolul al XVIII-lea. În această perioadă populaţia şvabă a fost prezentă într-un număr reprezentativ în judeţul Satu Mare de azi. Casa tradiţională ca păstrătoare şi promovatoare a culturii şvăbeşti, este o instituţie unică în România Nord – Vestică. Necesitatea creării unui muzeu a devenit o realitate cu dispariţia tot mai accelerată a culturii şvabilor care la începutul secolului XX a cunoscut o intensitate nemaiîntâlnită.

    Nicolae Ghişan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img