Am primit o sumedenie de cărți, în dar, cărți semnate de George Vulturescu, care mi-au devenit prietene adevărate. Ele au venit de la un om pe care îl prețuiesc de când l-am cunoscut, cu decenii în urmă, de când era elev la Liceul nr.3 (azi Doamna Stanca). De atunci l-am așezat la loc frumos, pentru totdeauna, în inima mea devenită firavă. De fapt, nici a lui nu-i atât de zdravănă cum ar trebui să fie! Dar George Vulturescu și-a creat un statut de mare și puternică personalitate a culturii române, de mare și prolific poet, de editor și redactor-șef al puternicei reviste “Poesis” – revistă de poezie ce s-a impus în țară și peste granițele ei. S-a impus pentru că a existat și există George Vulturescu, omul tenace, vrednic, fremătător, din caracterul și faptele căruia eu, fostul lui dascăl, am avut numai de învățat. Îi mulțumesc pentru invitațiile de participare, alături de el, la multele manifestări culturale. Sincer, m-am simțit întotdeauna onorat realizând emisiuni televizate cu și despre creația sa literară, atât de bogată, creație ce face cinste județului și țării. Prin George Vulturescu se vorbește în multe țări de Satu Mare, revista unică de poezie “Poesis”, de personalitățile care ne vizitează la reușitele “Zile Poesis”, devenite frumoasă tradiție cu caracter internațional.
Țin, prin acest material, să-l salut cu mult respect. A avut colegi de liceu care au ținut ridicat stindardul culturii române, dar, din păcate, nu mai sunt printre noi și adesea mă rog ca Dumnezeu să-i ocrotească în pacea Sa! Este vorba de Ion Bledea și Ioan Baias – talente ce promiteau mult! A rămas George din generația amintită, omul creat ca un privilegiu pe care Dumnezeu ni-l dăruiește și trebuie să-i mulțumim Atotputernicului pentru astfel de lucruri pe care ni le oferă în scurta noastră călătorie. Întâlnirile cu astfel de oameni deosebiți îți pot schimba viața și îți primenesc sufletul. Omul bun, așa cum este George, scoate din vistieria inimii sale cele bune și le împărtășește semenilor săi ca pe o tipsie, pentru a se înfrupta din ele călătorul grăbit, dar și cei care stau permanent alături. Acest lucru l-am simțit în nenumărate rânduri și am căutat să-l păstrez în inima mea atât cât s-a putut. Îmi aduc aminte de spusele unui duhovnic: “Inima mea nu este decât intrări; Cine a intrat nu mai poate ieși din ea.”
George rămâne om de mare sensibilitate și acribie, cititor pasionat și poet inspirat. El constituie, de-a dreptul, fără nicio exagerare, un model în vremea noastră, înaintea căruia trebuie, după cum zice o vorbă din bătrâni, să-ți ridici pălăria! George este un patriot luminat, om de cultură important al vremurilor noastre și chiar ne dă prin cărțile sale speranța însănătoșirii vieții publice, prin reînvierea unor evenimente cruciale ale existenţei neamului nostru și a unor chipuri reale sau transfigurate artistic, zugrăvite în lumina omenescului și adevărului.
George se străduiește, prin tot ceea ce face, să atragă atenția și încearcă să pună stavilă rătăcirilor. Din plasma unor frământări s-au născut multe cărți valoroase ale lui George Vulturescu. Prin ele asistăm la o patetică pledoarie pentru bunul mers al lumii, pentru reîntoarcerea ei în matcă, efortul conjugat al tuturor celor cărora le pasă cu adevărat de ceea ce se întâmplă în România. Întâlnim la George Vulturescu o pledoarie ardentă și în același timp cuviincioasă și atinsă de aripa înțelepciunii. Niciodată, când am scris sau am vorbit despre George Vulturescu, nu mi-am îngăduit să bat câmpii. Eu nu sunt interpret de literatură, ci doar un simplu om, care încearcă să scoată la suprafață oameni cu calități pe care, o parte din societate, nu vor să le afle. Citind operele lui George, oricare om este îndemnat să se înalțe măcar cu o palmă mai sus din mizeriile vieții! Va simți că se luminează, că devine mai bun, mai trainic și mai uman! De ce nu, mai înțelept!
Darul cel mai de preț pe care-l pot oferi acum și aici lui George Vulturescu este recunoștința și iubirea oamenilor, pe care le merită cu prisosință!
El știe bine că iubire mai mare ca această apreciere nimeni nu are! De aceea spun că George este un om care ninge cuvinte ce rămân albe, ca și sufletul lui curat, care nu uită de satul din care a pornit pe poteci nebătătorite. Potecile l-au condus spre drumuri stabile și prin ambiție a devenit omul respectat și admirat pentru condeiul său, pentru generozitatea sa, pentru ambiția și tenacitatea sa. E mândru de realizările sale, așa cum noi suntem mândri de el. Îi doresc succes și sănătate, iar în noul an – fericire peste plan!
Teodor Curpaş
