LACUL REMEMORĂRII…n-a înghețat

Peste întinsele deșerturi ale iubirii înzăpezite planează îmbrățișările noastre preschimbate-n năluci de anii nemiloși ai trecerii prin dulceața existenței tinereții. Chemările disperate ale primei declarații de dragoste se pierd printre firele albe ale bătrâneții. Pustiul adoarme ca o barcă legănată de valurile nevinovate iscate de lacul rememorării. Nemurirea dansează pe notele muzicale ale șoaptelor îmbătrânite. Fiecare zi se topește-n iureșul trecerii secundelor. Se-apropie iarna în lumea primului sărut, dulce și caldă ca o zi de primăvară plină de ciripitul voios al păsărilor din pădurea copilăriei încarcerată-n fotografiile îngălbenite de uitare și neuitare. În fiecare răsărit de soare se-ascunde biletul de călătorie către Renașterea spoită de teamă și libertatea Fericirii depline. Pe lacul neînghețat al rememorării dansează spiridușii iubirii neprihănite, imaginații pline de parfumul fascinant al Dorului. În oglinda de gheață încremenită de mustățile Iernii se-arată farmecul minunii privirii tale parfumat de crenguțele de brad. Nevăzute mâini îți mângâie chipul împodobit cu sclipiri argintii. Pe licărul înserării de iarnă stă scris numele țintuit în lanțuri de gheață. Nicio flacără n-are voie să-l dezlănțuie decât sărutarea de foc a Iubirii ascunsă-n tainice cuvinte melodioase deslușite doar de farmecul ei Nepereche cu crizantemă la ureche. Furtuna de zăpadă se zbenguie la picioarele poveștii de dragoste. O răsuflare fierbinte se transformă-n miracolul unui sărut măiastru. În ochii albi ai nopții se-aprind stelele cuprinse de fuiorul fulgilor îndrăgostiți.

Poate doar două lacrimi de neodihnă strecurate-n patima așteptării vor răsuna în pustietatea stranie a depărtării dintre inimile călătoare. Din puterea trăirii tale luminează roadele bucuriilor scrise sub coroana mărului de vară înflorit de cețurile încremenite ale Gerului. Ascunși sub plapuma tulburătoare a nopții, plină de fantezii curate, luminată de Împărăția stelelor, am gustat un strop din cununia fragedă. Am băut cu nesaț din miresmele Iernii revărsate ca un farmec peste grădinile învăluite de ceața nemiloasă a dimineții de iarnă. Din trupurile răvășite de moleșeala Fericirii s-au zămislit aripi de îngeri, care-au înfrânt neputința zborului inimilor contopite în bucuria unei secunde incandescente. Ninge peste ochii copilăriei mângâiați de brazii încărunțiți. E liniște-n căsuța bunicii desprinsă din poveștile străbunilor. Cărțile de aventuri chicotesc pe masa desprinsă din stejar. Scrisorile de dragoste împrumută un sărut din blândețea caldă a sobei. Slovele sunt vrăjite de tulburătoarea iubire țintuită-n carapacea grinzilor. Aroma merelor se cunună cu nucile timide în coșul din salcie pletoasă. Pe vatra cuptorului încins dormitează cartofile boțite de arșița cocenilor. Boabele de porumb se zbenguie pe podelele de lemn. Razele flăcării din lampa cu petrol dansează pe pereții de lut. Chipul tău cu ochi albaștri se-arată-n visul ochilor deschiși. Ninge pe talpa casei unde Omătul s-a culcat ca o blană mare de oaie. Cocoșii speriați de scândurile bântuite de vântul din Nord cârâiesc ca niște uși îmbătrânite de ruginitele încuietori ale timpului. Laptele cald și dulce stăpânește donița cea bătrână. Pe paiele aurii de grâu moțăiesc mâțele nesătule de somnul iernii. În patul de paie s-au așternut poveștile bunicii ca niște îngerași fără aripi. Clopotul bisericii alungă norii albi până dincolo de râul de la capătul satului. În pacea de odinioară ninge cu steluțe argintii slobozite în lume de Baba Iarnă. Ninge…

Plăpânde sunt rotirile fulgilor de nea. Peste ochii tăi limpeziți de puritate se-aștern privirile galeșe cuceritoare. La săniuș, trupurile fragede s-au rostogolit în neantul pufos al deșertului alb răvășite de îmbrățișările steluțelor pline de primii fiori ce patinează pe balta înghețată. Un sărut fugar s-a ascuns în carcera veșniciei clipelor. Satul îmbrobodit cu bundițe de omăt savurează fumul izvorât molcom din pipele unor hornuri de poveste. Palide lumini desprinse din Calea Lactee licăresc pe trupurile țurțurilor țintuiți pe sub streșinile îmbrăcate-n straiele bătrâneții. În poarta casei copilăriei schingiuită de igrasie ne-așteaptă nevinovatele îmbrățișări prinse la cingătoarea timpului de ieri ca niște fazani împușcați de trecerea unei zile. În ceasurile somnoroase ale dimineții, trupurile noastre renasc din freamătul unui legământ pierdut pe ulița pustie năpădită de pletele albe ale crengilor amorțite de respirațiile reci ale prinților translucizi ai Stelei Polare.

Dumitru Ţimerman

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

Citește și...

Doliu în fotbalul sătmărean! S-a stins din viață fostul antrenor al Olimpiei, VASILE SAVANIU!

Veste tristă primită în această seară de iubitorii fotbalului sătmărean. Omul care s-a confundat practic cu istoria sportului rege în Satu Mare , VASILE SAVANIU...

ANUNȚ FOARTE IMPORTANT. CARANTINA și IZOLAREA NU mia sunt OBLIGATORII

Având în vedere Decizia Curții Constituționale a României nr. 458 /2020, publicată în Monitorul Oficial în 02.07.2020, prevederile legale privind izolarea la domiciliu și...

FOTOGALERIE. Incendiu PERICULOS în județ. Pompierii au SALVAT animalele

  Astăzi, în jurul orei 11:00, dispeceratul Inspectoratului pentru Situații de Urgență ,, Someș" a fost alertat cu privire la un incendiu în localitatea...

Șofer cu permisul SUSPENDAT surprins la volan în stare de EBRIETATE

  La data de 2 iulie, polițiștii din cadrul Secției Poliției Rurală Valea Vinului, au surprins în flagrant delict un bărbat, de 29 de ani,...

INCONȘTIENȚA sătmărenilor a dus la permise SUSPENDATE și SANCȚIUNI

Polițiștii din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare au desfășurat la data de 2 iulie, activități de menținere a unui climat de siguranță...