Picătura de filozofie: DUMNEZEU A MURIT ÎNCĂ ODATĂ DE COVID 19?



”Mai are sens viața pe acest pământ … de ce atâta suferință și de unde vine moartea … de ce ne mor din ce mai multe personae dragi, rude, prieteni și până când ne mai putem răbda căutând o limită a suferințelor pe care le-am putea suporta …?! Întrebări peste întrebări care par fără răspuns, gânduri care ne macină incertitudinile existențiale cotidiene, toate angoasele fiind provocate de albul palid al foii golite de neputința de a-mi găsi un răspuns. Cum să-mi gestionez fricile, boala și neputințele … și cum să-mi văd iminenta apropiere a acelui sfârșit numit ”Moarte”?

Am la îndemână traducerea unui fragment din romanul ”Știința veselă” al marelui filozof german Friedrich Wilhelm Nietzsche (n. 15 octombrie 1844, Röcken – d. 25 august 1900, Weimar), cel mai important filosof al secolului al XIX-lea, care a exercitat o influență remarcabilă, adesea controversată, asupra gândirii filosofice a generațiilor ce i-au urmat. În capitolul ”Nebunul”, controversatul personaj purta ziua în amiaza mare un felinar aleargând prin piaţă și strigând neîncetat: ”„îl caut pe Dumnezeu! îl caut pe Dumnezeu!” Cum acolo se aflau mulţi care nu credeau în Dumnezeu, fu întâmpinat cu hohote de râs. Oare s-a pierdut? spuse unul. S-a rătăcit ca un copil? spuse altul. Sau stă ascuns? Se teme de noi? S-a urcat pe o corabie? A emigrat? — strigau şi râdeau cu toţii. Nebunul sări drept în mijlocul lor şi îi străpunse cu privirea. „Unde a plecat Dumnezeu? strigă el. Am să vă spun eu! Noi l-am ucis — voi şi eu! Noi toţi suntem ucigaşii lui! Dar cum am făcut asta? Cum am putut să bem marea? Cine ne-a dat buretele pentru a şterge întregul orizont? Ce-am făcut cînd am desprins pământul acesta din lanţurile soarelui său? încotro se în-dreaptă acum? încotro ne îndreptăm noi? Departe de toţi sorii? Nu ne prăbuşim fără încetare? înapoi, într-o parte, înainte, în toate părţile? Mai există oare un sus şi un jos? Nu rătăcim ca printr-un neant nesfirşit ? Nu ne adie golul în faţă? Nu s-a făcut mai frig? Nu vine mereu noaptea şi încă mai multă noapte? Nu auzim încă nimic din gălăgia cioclilor care-1 îngroapă pe Dumnezeu? Nu simţim încă nimic din mirosul putrezirii divine? — şi zeii putrezesc! Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămîne mort! Şi noi l-am ucis! Cum să ne consolăm, noi, ucigaşii ucigaşilor? Cel mai sfânt şi mai puternic din tot ce-a avut lumea pînă acum şi-a pier¬dut sîngele sub cuţitele noastre — cine ne spală de acest sânge? Cu ce apă ne-am putea curăţa? Ce is¬păşiri, ce jocuri sfinte va trebui să inventăm? Nu este oare dimensiunea acestei fapte prea mare pentru noi? Nu trebuie să devenim noi înşine zei pentru a părea cel puţin demni de ea? Faptă mai mare nu a existat niciodată — şi oricine se va naşte după noi va pătrunde, datorită acestei fapte, într-o istorie mai înaltă decît a fost toată istoria de pînă acum!” Nebunul tăcu şi-şi privi din nou ascultătorii: — şi ei tăceau, privindu-1 cu uimire. La urmă el îşi azvîrli felinarul pe jos, astfel încît se sparse în bucăţi şi se stinse. „Vin prea devreme, spuse apoi, nu mi-a sosit încă timpul. Această faptă uriaşă mai este încă pe drum şi umblă — nu a pătruns încă pînă în auzul oamenilor. Fulgerul şi tunetul au nevoie de timp, lumina stelelor are nevoie de timp, faptele au nevoie de timp, chiar şi după ce au fost înfăptuite, pentru a fi văzute şi auzite. Această faptă le este încă mai depărtată decît cele mal depărtate stele — şi totuşi au făcut-ol” — Se mai povesteşte că nebunul a pătruns în acea zi în mai multe biserici şi a intonat acolo al său Requiem aeternam deo. Scos afară şi cerându-i-se socoteală, a răspuns mereu doar atît: „Ce mai sunt aceste biserici, dacă nu sunt criptele şi monumentele funerare ale lui Dumnezeu?” (Friedrich Wilhelm Nietzsche, Știința veselă)

Las să-mi cadă foile pe podea și îngrozit de cruda realitate a textului plâng în hohote, picăturile de apă sărată umezindu-mi masca de unică folosință … și așa boțită și inutilă parcă într-o lume a durerilor existențiale.

Chiar l-am omorât pe Dumnezeu? Nu cumva evenimentele de la noi din țară și din lume generate de pandemia COVID 19, s-au petrecut și mi s-au datorat în parte? Dacă autoritățile ne-au închis bisericile, creștinii petrecând Noaptea de Paște în balcoane și curți de frica unui virus ateu care provoca câteva sute de infectări pe zi … ce o să se întâmple oare după alegerile de pe data de 6 Decembrie, în actualele condiții epidemiologice? O să ne fie sechestrat dreptul de a crede în DUMNEZEU? și până la urmă… o să se mai nască Isus pe pământ?

Valeriu Ioan





ULTIMELE ȘTIRI

Se toarnă primul pilon al podului din zona Ștrandului

Miercuri și joi se toarnă primul radier al primului din cei doi piloni aflați în construcție peste râul Someș, în zona str....

Elevii eminescieni, premiați la nivel național

Concursul Național de Știință și Inginerie pentru Elevi RoSEF 2020 – online –organizat de Societatea Științifică Cygnus – Centru UNESCO România, împreună...

“ȘI LA BINE ȘI LA GREU ROMÂNIA TE IUBIM MEREU”

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare și în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local...

Odată cu sărbătorile, revine la Satu mare și proiectul ”O cană de fericire”

Vin Sărbătorile, vin Sărbătorile! Odată cu ele, vine și proiectul nostru cel mai drag, proiectul de suflet al orașului Satu Mare. O Caă de Fericire...

Latest Posts

Se toarnă primul pilon al podului din zona Ștrandului

Miercuri și joi se toarnă primul radier al primului din cei doi piloni aflați în construcție peste râul Someș, în zona str....

Elevii eminescieni, premiați la nivel național

Concursul Național de Știință și Inginerie pentru Elevi RoSEF 2020 – online –organizat de Societatea Științifică Cygnus – Centru UNESCO România, împreună...

“ȘI LA BINE ȘI LA GREU ROMÂNIA TE IUBIM MEREU”

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Satu Mare cu sprijinul Consiliului Județean Satu Mare și în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local...

Odată cu sărbătorile, revine la Satu mare și proiectul ”O cană de fericire”

Vin Sărbătorile, vin Sărbătorile! Odată cu ele, vine și proiectul nostru cel mai drag, proiectul de suflet al orașului Satu Mare. O Caă de Fericire...