More


    Ioan Rusu – o prietenie asumată cu mândrie!

    - Advertisement -

    L-am cunoscut pe când eram studenți în Cluj. L-am cunoscut atât de bine, încât pot afirma că a fost omul care și-a ales deliberat un destin și nu destinul l-a ales pe el. A fost (păcat că amintesc la trecut!), dar rămâne prietenul adevărat, printre puținii care mi-a dat girul încrederii pentru a-mi duce, cu succes, sarcinile primite de-a lungul anilor. Mă refer la responsabilitățile de director la liceu, la CCD, la ISJ, la FC “Olimpia”, la Universitatea din Ucraina. Nimic nu inițiam fără a-i cere sfatul – sfat așteptat și primit de la un om sincer, gânditor, cumpătat, apropiat, exact ca de la un om – prieten avizat, care-mi spunea ce fac bine și unde trebuie să mă mai gândesc. Doamne, cum îmi lipsește acest prieten! Mă întâlnesc cu mulți apropiați de-ai săi și, sincer, toți vorbesc frumos despre el și-l regretă.
    Dacă nu îndeplinea trăsăturile amintite și multe altele, Ionică Rusu nu era procuror șef la județ atâția ani și nu era promovat ca procuror șef la Curtea de Apel Oradea o mulțime de ani! A meritat și a fost apreciat la nivel de țară. Câți mai există ca el? În ultimul timp mi-a fost cel mai exigent critic în realizarea celor trei emisiuni televizate la NVTV și mai ales privind materialele publicate frecvent în pagina a 2-a a “Gazetei de Nord-Vest”. Știa să surprindă esența din materiale și era atât de sincer în analiza ce-o făcea! Un singur om mai analizează atât de exigent materialele mele din presă, cărțile și emisiunile la TV – dl. ec. Ioan Holdiș, căruia îi mulțumesc pentru opiniile sănătoase. Amândoi se vede și simt că au opinii ale unor oameni netributari școlii, oameni cu vocație pentru cultură – oameni ce formau o redută de apărare a intereselor naționale, a libertății de exprimare și, categoric, niște intelectuali adevărați! Alături de Ionică Rusu, chiar după ce am fost repartizați în Satu Mare, m-am simțit, parcă, într-o ecuație a fermenților creativi, intrând din primii ani într-o confruntare aglomerată și alambicată de orgolii și vanități pe care, în facultate, nu le-am cunoscut și nu visam că o să mă lovesc de ele. Ionică Rusu mi-a fost, atât cât a putut el, ca simplu procuror, un mediator și un factor de echilibru. A fost pentru acest județ o voce, un reper lucid al echilibrului și cumpătării. Activitatea sa, plină de responsabilitate de-a lungul vremii, i-a oferit frecvente debușee, dar a rămas mereu același, așa cum l-am știut dintotdeauna, extrem de vivace, plin de vervă și energie creativă în profesie. M-a ajutat, împreună cu Vasile Netila și cu Vasile Fernea, să realizăm cea mai reușită “Școală a părinților” din România, apreciată de Ministerul Învățământului și cel al Justiției. Am simțit acest lucru la o Conferință Națională a Juriștilor, ținută în sala Teatrului din Satu Mare.
    L-am cunoscut ca fiind un soț bun, un tată de excepție, bucurându-se de reușita lui Titi, astăzi cunoscutul medic Cristian Rusu, un bunic ce știa ca o poezie spusele nepoților, pe care nu le putea uita, fiindu-i sfaturi pe care le urma! Doamne, ce înseamnă să-i ai aproape pe nepoței, cum te schimbă și te fac mai bun decât ești!
    Oricum, Ionică Rusu rămâne în județ și în toată țara un exemplu de om adevărat, un exemplu de procuror – far călăuzitor și de rezistență al adevărului și interesului național întru “Creșterea limbii românești/ și-a patriei cinstire”.
    Ionică Rusu și-a făcut datoria față de el însuși și față de neamul său, astăzi conștiința multora dintre noi, ca români, ar fi arătat altfel! Rămâne un om stimat, apreciat pentru întreaga activitate, rămâne un prieten, un profesionist de o gentilețe și generozitate rar întâlnite. Am găsit de cuviință și de datoria mea de prieten să spun cuvinte despre omul adevărat de ispravă, trimis de Dumnezeu sătmărenilor și luat la El! Să ai odihnă plăcută!



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    panouri fotovoltaice satu mare