More


    Mănăstirea Ţeghea – lăcaşul de suflet al sătmărenilor dar şi unul dintre cele mai importante obiective turistice din regiune

    - Advertisement -

    Mănăstirea Ţeghea se află situată în comuna Craidorolţ din judetul Satu Mare şi poartă hramul Naşterii Maicii Domnului, fiind o mănăstire de măicuţe. Istoricul acestei mănăstiri este destul de recent iar aici nu exista pâna în vara anului 1995 decât o câmpie verde si o tradiţie în popor care amintea de vieţuirea în această zonă a unui pustnic smerit şi nevoitor, cândva în jurul anului 1300.

    Înflăcăraţi şi încurajaţi de amintirea vieţii sfinte a acestui om al lui Dumnezeu care trăise cu multe secole înainte şi dornici de a reînvia în preajma lor marele ideal al desăvârşirii creştine, localnicii au propus înfiinţarea unei mănăstiri în afara satului, în locul denumit popular Sen-Rit, adică Loc Sfânt, acolo unde se aflase, probabil, vatra vechii sihăstrii.

    Cu acordul Episcopiei, în vara anului 1995, s-a pus piatra de temelie a actualei mănăstiri de maici, reînodându-se astfel firul tradiţiei străbune pentru acest mic sat transilvănean.

    Cu mari eforturi şi sacrificii, dar şi cu sprijinul credincioşilor, soborul de maici a reuşit să ridice aici un adevărat complex monahal care cuprinde: o bisericuţă de lemn în stil maramureşean, un altar de vară, o casă monahală cu două nivele şi cu un Paraclis încorporat, precum şi atelier de pictură şi croitorie în care, împletind munca cu rugăciunea, vieţuitoarele mănăstirii îşi dovedesc priceperea şi răbdarea specifice vieţii monahale.

    Mănăstirea Ţeghea nu avea cum să nu împrumute de-a lungul timpului o parte din cultura şi tradiţiile din regiune. Odată ajunşi aici nu avem cum să nu admirăm frumuseţea clădirilor, construite în stil maramureşean.

    Aici, în spaţiul sacru al mănăstirii, viaţa nu se mai măsoară în ore. Aici timpul are o altă curgere, o altă logică. Aici există un prezent continuu şi o veşnicie continuă, amândouă învăluite într-un nimb de sfinţenie, în lumina diafană a păcii şi a iubirii.

    Cine poposeşte pentru a se ruga sau cel puţin pentru a admira liniştea, parcă cerească, a mănăstirii, nu poate pleca fără bucuria sufletului odihnit în duhul rugăciunii care se împlineşte aici continuu şi fără ca o scânteie de nădejde să se aprindă în inima apăsată de povara necazurilor şi a durerii.

    Rugându-se în Sfânta Biserică, sărutând cu credinţă racla cu părticele din moaştele celor 40 de sfinţi mucenici care au pătimit în Iezerul Sevastiei, ale Sfântului Ghelasie de la Râmeţi, precum şi ale cuvioşilor Vichentie Malau şi Antim Găina, participând la sfintele slujbe pătrunse de duhul evlaviei şi al smereniei monahale, ascultând foşnetul copacilor şi trilurile minunate ale păsărilor, călătorul ostenit pe marea vieţii descoperă în interiorul lui acea fărâmă de credinţă, acoperită, poate, de negura prea multelor griji lumeşti si regăsind-o, primeşte în inimă acea bucurie cerească a nădejdii şi a păcii sufleteşti care însetează atât de mult omul zilelor noastre.

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img