More


    Personalități ale Tășnadului – Grigore Maior, figură de marcă a iluminismului transilvănean

    =

    Cea mai importantă personalitate culturală din zona Tășnadului este episcopul greco – catolic Grigore Maior (1715-1785) născut la Sărăuad ( azi cartie al Tășnadului), care după terminarea studiilor la Roma devine profesor la renumita școală românească de la Blaj. Este numit episcop de Blaj de către împărăteasa Maria Tereza, în această calitate el înfiimțând și susținând numeroase școli și biserici.

    A studiat la început în Ungaria, apoi la Cluj, unde a absolvit retorica. A fost primit în tagma preoţească de episcopul Inochentie Micu Klein iar în 1740 a fost trimis la Roma la Colegiul “De Propaganda Fide”. Aici a studiat timp de 7 ani filosofia şi teologia şi a luat doctoratul în ambele ştiinţe. A fost sfinţit preot în 1745 la biserica Sfântul Atanasiu, în rit greco-catolic. În 1747 s-a întors în Transilvania.

    A candidat pentru scaunul episcopal în anul 1751după abzicerea episcopului Klein, dar nu a fost ales. A fost numit asesor consistorial în 1754 de către episcopul Aron. După ce s-a deschis şcoala din Blaj în acelaşi an, a fost pus învăţător şi bibliotecar. A intrat în conflict cu episcopul din cauza unor neînţelegeri cu privire la administrarea averii mănăstirii.

    A candidat din nou în 1764 la scaunul episcopal, după moartea episcopului Aron, dar nu a fost ales nici de această dată. A provocat agitaţie împotriva episcopului Atanasie Rednic şi a intrat în conflict cu o parte dintre călugării mănăstirii “Buna Vestire” din Blaj, astfel încât a fost arestat de autorităţile austriece şi întemniţat timp de trei luni şi jumătate la închisoarea din Mucacevo (azi în Ucraina). Eliberat din temniţă în 1771, a fost numit de împăratul Iosif al II-lea cenzor al cărţilor care se tipăreau la tipografia slavo-română de la Viena.

    ????????????????????????????????????

    La 15 august 1772 a candidat din nou la scaunul episcopal, în urma morţii episcopului Rednic. De data aceasta a fost numit episcop, la 27 octombrie 1772. A fost primul episcop greco-catolic român care nu a mai fost obligat să ţină pe lângă el un teolog romano-catolic, omul de încredere al autorităţii imperiale. A fost sfinţit episcop la 23 aprilie 1773 la în biserica Curţii imperiale de la Viena, în prezenţa împărătesei Maria Tereza şi fiului ei, Iosif al II-lea. În urma festivităţii, împărăteasa a decis să înfiinţeze la Viena seminarul greco-catolic “Sfânta Barbara”, la care dieceza Făgărașului urma să trimită la studii 9 clerici români, iar cea de la Oradea. Ulterior seminarul a fost mutat de Iosif al II-lea la Eger, Ungaria, iar mai târziu la Lvov, Ucraina, înainte de a fi desfiinţat.

    La scurt timp după instalare, episcopul Maior a fost numit consilier intim imperial. S-a îngrijit de restaurarea Catedralei din Blaj şi de repararea bisericii din curtea episcopală. A regularizat “beneficiul de pâine” pentru studenţii din Blaj. A zidit o biserică nouă la Sărvad şi alta la Sibiu.

    Fiind o perioadă de mari confruntări religioase, miza fiind convertirea românilor transilvăneni la greco-catolicism, a intrat în conflict cu reformaţii şi luteranii. Alături de alte conflicte pe care le-a avut şi cu alţii, episcopul Miron a căzut în dizgraţia guvernului transilvănean, care a îndemnat Curtea de la Viena să îl îndepărteze. În 1782, la presiunea autorităţilor imperiale, episcopul Miron a abzis şi s-a retras la mănăstirea de la Alba Iulia, unde a şi murit.

    Trupul său a fost dus la Blaj şi înmormântat în cripta episcopilor.

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img