More


    Cum pot fi contracarate efectele negative ale Dezinstituționalizării?

    - Advertisement -

     

    Decidenții noștri sunt preocupați în mare parte de confruntările politice ,,acide și aride”… Astfel, multe dintre marile probleme ale țării rămân într-un stadiu de așteptare îndelungat contaminat de ignoranță, fără mult doritele ,,soluții viabile…”. Una din marile probleme ale țării este și aceea a tinerilor care, la un moment dat, conform reglementărilor legale, sunt nevoiți să părăsească sistemul de protecție specială din România. Dintr-un studiu de specialitate reiese faptul că: ,,Anual, peste 3000 de tineri părăsesc sistemul de protecție specială din România, jumătate dintre aceștia provenind din servicii rezidențiale, 40% dintre aceștia au fost îngrijiți de rude sau în alte familii decât cea de origine, iar doar 10% provenind de la asistenți maternali profesioniști…Cei mai mulți dintre tineri părăsesc sistemul de protecție la vârsta de 18-19 ani (67%), vârsta maximă pentru părăsirea sistemului fiind 26 de ani. Din nefericire, doar 27% dintre cei care au părăsit sistemul de protecție specială desfășoară o formă de muncă…”.
    În unele țări din Occident, oamenii de afaceri, deținători de fabrici de producție, încheie contracte pe o perioadă determinată cu școlile de specialitate, care pregătesc viitori meseriași. Costurile școlarizării elevilor sau a studenților sunt suportate de acești oameni de afaceri, iar după absolvire meseriașii vor trebui să lucreze câțiva ani la fabricile respective în baza acelor contracte. Desigur, tinerii angajați vor primi un salariu și cazare, iar costurile de școlarizare vor fi recuperate treptat-treptat de angajator în 5 sau 8 ani. După expirarea contractelor, angajații pot să rămână în continuare la fabrica respectivă, pentru a-și câștiga existența lunară sau să opteze pentru un alt loc de muncă. Aceasta ar fi o soluție extrem de avantajoasă pentru ajutorarea tinerilor care urmează să părăsească sistemul de protecție specială din România.
    O altă alternativă, care ar putea fi oferită acestor tineri, practicată în unele țări dezvoltate, este aceea a înființării unor campusuri din banii contribuabililor. Din relatările unei d-ne psiholog am aflat că în aceste campusuri, destinate tinerilor care părăsesc sistemul de protecție special, au fost construite câteva blocuri de locuințe, dar și ateliere de lucru. Prin intermediul acestor ateliere de lucru, tinerii meseriași produc anumite obiecte din lemn sau fier, repere cum li se mai spune, pentru marile fabrici de mobile, piese de schimb pentru autoturisme etc. Desigur, tinerii primesc un salariu adecvat, în apropiere au o locuință, iar integrarea lor socială este eficientă, optimă și confortabilă pentru tinerii ieșiți din sistem. Astfel de campusuri s-au bucurat și se bucură de mare succes în țările respective. În acest fel, tinerii respectivi au avut și au posibitatea să-și întemeieze o familie, în cadrul căreia vor găsi și mult dorita afecțiune, dar și armonia bazată pe ,,siguranța zilei de mâine”.
    O altă variantă ar fi și aceea a implementării unor proiecte europene, destinate tinerilor ieșiți din sistemul de protecție specială din România. Iată câteva din obiectivele principale ale unui astfel de proiect : ,,…oferirea tinerilor informații și competențe pentru a-i sprijini în tranziția în afara sistemului și accesul la un loc de muncă și o viață împlinită; consilierea profesioniștilor din domeniul asistenței sociale, care vor fi instruiți  pentru sprijinirea tinerilor care părăsesc sistemul, în ceea ce privește dezvoltarea abilităților de viață independentă, job coaching și mentorat…; să exploreze parteneriate public-private încheiate între furnizorii de servicii sociale și sectorul de afaceri; să creeze activități de responsabilitate socială a întreprinderilor mici și mijlocii pentru a răspunde nevoilor tinerilor care se pregătesc să părăsească sistemul…”. Cu siguranță, mai sunt și alte alternative, care ar putea fi oferite acestor tineri aflați în pragul dezinstituționalizării, dar ar fi nevoie și de o mai profundă și riguroasă implicare a statului român prin intermediul decidenților politici. În urma unei gândiri analitice, decidenții de specialitate ar putea îmbunătăți cadrul legal în vederea stimulării mediului de afaceri și a membrilor comunităților locale, pentru a oferi tinerilor condiții optime de integrare socială și împlinire profesională.
    „Dezinstituționalizarea nu înseamnă doar schimbarea mediului de viață, ci înseamnă găsirea acelor soluții alternative de protecție, care să includă sprijin, consiliere, dialog, supravegherea acestor tineri urmărind modelul familial. Înseamnă că și după dezinstituționalizare, tânărul care a fost beneficiar al sistemului de protecție specială trebuie să știe că are unde să se întoarcă. Dacă nu are o familie la care să se întoarcă pentru un sfat, trebuie să știe că are unde să se întoarcă și aici iarăși mizăm pe buna colaborare cu organizațiile neguvernamentale, care au astfel de programe de consiliere și sper din toată inima ca aceasta să se maximizeze în viitor”…, a precizat, la un moment dat, în spațiul public, doamna Florica Cherecheș, președintele Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții, România.



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img