More


    FILOZOFIE ȘI MUZICĂ: Foto editorial: LUMEA IDEILOR LUI PLATON ÎN OPERA LUI  MOZART

    - Advertisement -

    Din primele secole, filosofii şi-au orientat  sensurile operelor proprii în jurul triadei valorice Adevăr – Frumos – Bine. Astfel toate lucrările filosofice apărute încă din acele timpuri, au dezbătut şi s-au dezvoltat în jurul temelor mai sus menţionate. Nici Platon n-a putut face excepţie, din contra el imprimând în lucrările sale o continuă mişcare filosofică. Începând cu “Dialogurile din tinereţe” :Hippias minor”, „Alcibiade„, ”Apologia lui Socrate”, ”Euthiphron”, ”Criton”, ”Hippias major”, ”Charmides”, ”Lahes”, ”Lysis”, ”Protagorar”, ”Georgius” şi ”Menon” trecând prin cele de maturitate:”Banchetul”, ”Phaidon”, ”Phaidros”, ”Statul (Republica)”, ”Ion” , ”Menexenos”, ”Eutidemos” şi ”Cratylos”, sfârşind cu cele de bătrâneţe: “ Parmenides”, ”Theaitetos”, ”Sofistul”, ”Politicul”, ”Philebos”, ”Timaios”, ”Critias”, şi ”Legile”, Platon exprimă prin opera sa vastă un model de tematici, gravitând în jurul triadei valorice  mai sus menţionate.

               În cartea „Filosofia în Grecia veche”, Gheorghe Vlăduţescu surprinde cum Aristotel spune despre Platon că: “Platon n-a  făcut altceva decât să schimbe cuvântul întrebuinţat de pythagorici, care spuneau că lucrurile constau în imitaţia numerelor, acolo unde Platon vorbeşte de participare, schimbând doar numele .“

           Vă propun începând de azi, o expunere a caracteristicilor moral-etice a operei platoniene, urmărind împreună modul de întâlnire, comparare  şi concluzionare, printr-un drum anevoios dar fecund ideologic şi nu numai, a câtorva idei întâlnite-n opera lui Platon şi regăsite în operele marelui compozitor austriac W. A. Mozart.

             A doua jumătate a secolului XVIII a reprezentat pentru Europa şi întreaga lume un început de deschidere şi de înflorire a artelor, cu precădere a muzicii, această înnoire  manifestându-se prin deschiderea compozitorilor la rezolvarea problemelor stringente ale societăţii.

              Muzica vocal-instrumentală aflată până atunci sub influenţa polifoniei, născută în sânul bisericii şi a curţilor regale, odată cu Revoluţia Franceză de la 1789 prinde contururi clar sociale. De aceste influenţe n-a fost străină nici opera.

             Dacă până atunci, paşi timizi în domeniul teatrului muzical, duceau mai departe răsunetul lucrării mitologice prin lucrarea Orfeu a compozitorului Claudio Monteverdi ( 1567 – 1643 ), Georg Friedrich Händel ( 1685 – 1750 ) compunând mai târziu operele istorice ”Almira”, ”Ottone”, ”Iuliu Cezar”, ”Tamenrlan şi Rodelinde”,  în timp ce Franz Ioseph Haydn    ( 1732 –1809 ) compune peste 30 de opere bufe care satirizau viciile unor reprezentanţi din curţile imperiale europene; la 27 ianuarie 1756, se naşte în Salzburg – Austria, în familia lui Leopold Mozart, violonist, capelmaistru şi compozitor, marele Wolfgang Amadeus Mozart, cel care va da strălucire muzicii instrumentale europene şi universale în general, şi genului de operă în special.

              Dacă până la Mozart, subiectele operelor erau luate din lumea mitologică şi istorică, problemele  sociale fiind atinse şi dezbătute în mod indirect şi colateral prin librete bufe fără angajament social concret, fiind atins mai mult adevărul istorico – eroic – mitologic şi colateral binele şi frumosul, Mozart aduce prin operele sale un suflu puternic de reînnoire prin artă.

           El compune sub influenţa opera seria, atingând în acelaşi timp dramma giocoso, opera buffa şi singspiel-ul. Este genial în cele nouă opere compuse prin îmbinarea dramei cu, comedia prin rezolvarea conflictelor sociale şi interioare a personajelor printr-o alchimie a grotescului cu absurdul, a comicului cu sublimul, a nobleţei sufleteşti cu păcatul şi laşitatea umană.

             Prin recitative sublime şi expresive, prin arii care îmbină perfect bell–canto-ul italian cu declamaţia dramatică gluckiană, cu uverturi fermecătoare care au statut de sine stătător şi sunt interpretate şi azi în sălile de spectacol ca lucrări independente, operele lui Mozart reprezintă adevărate capodopere ale genului şi datorită faptului că reuşesc să îmbine cât mai optim cele trei valori din triada filozofică: Adevăr – Frumos – Bine,  triadă care se regăsește atât în opera platoniană cât și în structura ideatică a operelor mozartiene … valori care fac obiectul de cercetare a acestui demers muzicologic.

    Valeriu IOAN



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img