More


    După 1921 Olimpia a fost identificată drept un bastion sportiv al românismului, în ţinuturile Sătmarului

    - Advertisement -

    În Sătmarul interbelic, ca peste tot, se practicau diverse sporturi, de un nivel organizaţional mai consistent bucurându-se tenisul, nataţia, ori, in timpul iernii, patinajul.  În privinţa jocurilor de echipă, era îndrăgit îndeosebi fotbalul, în oraşul nostru activând mai multe cluburi cu acest profil de activitate. Cele mai importante grupări de fotbal sătmărene, unele dintre ele cu rădăcini înaintea Primului Război Mondial, erau ’’Societatea Sportivă Satu Mare’’ susţinută cu precădere de către intelectualitatea maghiară, ‘’Stăruinţa’’, formaţie considerată reprezentanta păturii muncitoreşti, şi ’’Barkochba’’, echipa fanion a comunităţii evreieşti.

    După Unirea Transilvaniei cu teritoriile de peste Carpaţi, se va infiinţa şi ’’Clubul Sportiv Olimpia Satu Mare’’, club identificat în presa de limbă română drept bastionul sportiv al românismului în ţinutul sătmarului. Alături de acestea mai coexistau câteva echipe cu existenţă efemeră, fiind lipsite însă de o susţinere importantă in rândurile locuitorilor urbei.

    În plan inter-regional, în decursul anilor 20, aceste formaţii vor întâlni mai ales echipe din zona Ardealului, mai importante fiind confruntările cu Chinezul Timişoara, una dintre cele mai puternice echipe din ţară în acele vremuri. Totodată, echipele sătmărene vor face deseori şi lungi turnee externe, ce durau uneori chiar o lună, în care vor întâlni reprezentante ale unor ţări din vecinătate. De referinţă va rămâne parcursul de peste hotare al ’’Stăruinţei’’, echipă ce reuşise în anul 1926 să se întoarcă neînvinsă dintr-un turneu cehoslovac.

    Olimpia Satu Mare va deveni în scurtă vreme una dintre cele mai iubite echipe din oraş, derby-urile locale atrăgând un public avid de jocuri spectaculoase.

    Presa sătmăreană de limbă română acorda spaţii largi evoluţiilor acestei echipe. Redăm în continuare, pentru a înţelege mai bine croiala unui meci de fotbal sătmărean interbelic, cronica sportivă a ziarului local ’’Satu Mare’’, din data de 14 aprilie 1926, dedicată confruntării dintre Olimpia şi rivala concitadină ’’C.S.B’’, partidă încheiată cu scorul de 3-0 în favoarea Olimpiei. Pentru a intra mai uşor în particularitatea timpului, am păstrat ortografia vremii:

    ’Olimpia – C.S.B. 3-0 (1-0)

    Jocul a fost câştigat de către Olimpia nu prea uşor, după-cum se spera înainte de începere sau chiar în primele sale faze. Şi eu cred că nu numai terenul a fost de vină, ba ca să fim drepţi, acesta nici nu poate fi invocat ca un motiv, căci pe acelaşi teren a jucat şi C.S.B., dat au fost altele, care au scăzut din scorul mult visat. A fost în primul rînd desconsiderarea adversarului, ce cred că se înfiltrase în creerul fiecărui jucător al Olimpiei, încrederea prea mare în propriile puteri şi pe deasupra mai e şi vorba aceea şi bine a zis cine a zis, că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

    În după amiaza acelei zile se iscă vânt, cică se combină cu ploaie, dar tot cel de sus se îndură apoi de rugămintele fierbinţi ale cassierului Olimpiei, că adică soarele să străluceasă şi ’’banii să iasă’’. Ştiu numai atâta că soarele s’a ivit din nou de sub nori, deşi numai pentru scurtă durată, dar cum s-a încheiat contul de casă pe această zi o ştie numai Dumnealui. Eu drept să spun, n’am prea văzut nici o îmbulzeală pela intrare. Jocul începu la 4 şi 30 de minute şi se termină la ora 6’10. Atacuri peste atacuri îndreptate de către Olimpia eşuau înaintea porţii lui C.S.B., căci trebuie să recunoaştem că apărarea acestui club a fost la înălţime.

    În zadar s’a tras un corner în al 26-lea minut, în zadar cerca Csalt să străbată prin linia de apărare adversă, ori Mozeş să şuteze asupra porţii, căci toate erau aproape imposibil de realizat, fiindcă alor noştri parecă le lipsea ceva… voiciunea. Mă uitam la ceas, iar timpul trecea repede de tot şi nu mai erau decât două minute până la terminarea reprizei întâi. Aruncându-mi privirea în spre Sălăjanu îl văzui roşu de mânie; Zonga să moară nu altceva, iar noi ăştelalţi inclusiv Domnul Căpitan Braicu etc. etc. stăteam ca pe ace, când colo ce să vezi: Csatt marchează primul gol. Par’că li s’a luat la toţi o piatră de moară depe inimă, era ceva asemănător cu schimbarea la faţă. Repriza a doua fu puţin mai norocoasă.

    Atacurile deveniră mai energice ca în repriza întâi, căci s-au convins băieţii că aici nu-i de şagă. Cu toate acestea se credea aproape iarăşi, că nu se mai poate obţine nimica. A scăpat Csatt pe poziţii sigure, Mozeş dribla ca niciodată, iar Borbil era aproape ca şi neexistent. Ce să-i faci? Ghinionul!… Abia numai în al 30-lea minut Mozeş, iar în al 40-lea Borbil, trag golurile mult aşteptate.’’

    ’’Olimpia’’ va creşte de la an, devenind odată cu începutul anilor ‘30 prima echipă din judeţ, atât din perspectiva numărului de suporteri, cât şi ca rezultate. Acelaşi ziar ’’Satu Mare’’ va radiografia cititorilor săi, în ediţia din 8 aprilie 1934 şi sub semnătura lui Velcu Vasile, situaţia  Olimpiei în urma a trei victorii repurtate împotriva unor formaţii careiene şi una in Cupa României, in faţa echipei Braşovia Braşov:

    ’’(…) Ambii portari pe care îi avem, sunt într’o formă excelentă, putem conta pe serviciile sigure ce le vor presta. Tandemul fundaşilor e bun, fără a avea suficient simţ de plasare si neglijând câteodată intervenţia. Halfii, abili distrugători ai atacurilor, nu cooperează îndeajuns în susţinerea înaintarei. Linia de înaintasi e dotată cu mai multă tehnică, fiecare producând un joc sclipitor, să nu uite doar câteodată, că jocul de ansamblu furnizează rezultate superioare.

    Micile defectuozităţi – inerente oricărei grupări – au dispărut complect, evidenţiind o echipă omogenă la întâlnirea în cadrul Cupei României cu Braşovia. Cupa României e trofeul menit a răsplăti pe cea mai bună echipă, câştigatoarea unui singur tur, dintr-un lot select de participanţi, în care de drept intra cluburile din Divizia naţională. În aceasta partidă am văzut toate compartimentele producând un joc bine închegat, cu iniţiative succedându-se într’un tempo rapid, cu maximum de eficacitate, toate având la bază o miastră tehnică si stăpânirea perfectă a balonului. Rezultatul de 6:1 (2:1) face cinste sportului întregului district, producând răsunetul cuvenit. Bazaţi pe aceste premise, putem privi cu încredere la desfăşurarea finisului campionatului.’’

    Sursa: Marius Baloş, Muzeul Judeţean Satu Mare

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img