More


    Alexandrina Pelle, prima femeie profesor a liceului Mihai Eminescu

    - Advertisement -

    Alexandrina Demian, născută Pelle, a fost o persoană deosebit de inteligentă, cu principii morale ferme şi cu o deosebită forţă morală. O adevărată luptătoare, energică şi hotărâtă. Ea a găsit în toate momentele vieţii sale, bune sau rele, o cale demnă de supravieţuire şi a căutat mereu să îi ajute pe cei din jurul său. Întreaga activitate didactică a Alexandrinei Pelle Dr. Pop s-a desfășurat la Liceul Mihail Eminescu şi a început odată cu înființarea acestui liceu. Din punct de vedere academic, faptul că ea nu a profesat decât o perioadă foarte scurtă de timp a reprezentat o mare pierdere pentru învăţământ.

    Născută la 28 februarie 1899, în comuna Pomi, judeţul Satu Mare, Alexandrina (Sandrina) era a zecea din cei 11 copii ai lui Aurel Pelle, preot greco-catolic în satul Pomi şi ai soţiei sale Elisabeta, casnică. Din 11 fraţi şi surori, doar 6 au ajuns la maturitate, patru fete şi doi băieţi. Sandrina rămâne orfană de tată la vârsta de cinci ani, în urma decesului preotului Pelle ca urmare a unui atac de cord. După moartea soţului, mama sa o încredinţează unei verişoare, profesoara Ana Frenţiu din Satu Mare, care s-a ocupat de educaţia sa pentru o scurtă perioadă de timp.

    Şcoala primară o face la Satu Mare, la călugăriţele „Vincentine”, în limba maghiară, unde învaţă bine, deşi în momentul în care începuse şcoala nu ştia nici un cuvânt în această limbă. După absolvirea celor 4 clase primare, urmând exemplul celor trei surori ale sale mai mari, Maria, Cornelia şi Augusta, se înscrie la Şcoala Civilă de Fete de 4 ani din Beiuş, judeţul Bihor. Aceasta era singura şcoală de fete din acea perioadă cu predare în limba română. În perioada 1915-1917, Sandrina îşi continuă studiile la Institutul Pedagogic Romano-Catolic pentru Învăţătoare din Satu Mare, iar în perioada 1917-1918 urmează cursurile Şcolii Pedagogice pentru Învăţători, în cadrul Şcolii Publice Romano-Catolice din Ordinul surorilor franciscane din Sibiu. Specializările sale erau Matematica şi Ştiinţele Naturii (ambele în limba maghiară). Din certificatele de absolvire obţinute, rezultă că a fost o elevă foarte bună, obţinând la cele mai multe materii calificativul excelent (kitünő) sau foarte bine (jeles). A avut un singur calificativ satisfăcător (elégséges) la limba maghiară în primul an de studii, dat fiind faptul că în familia ei se vorbea numai româneşte. În continuare, între 1918-1919 studiază la Şcoala Pedagogică Superioară din Budapesta, de unde se reîntoarce după terminarea Primului Război Mondial. La întoarcerea în ţară, în 1919, i se oferă postul de profesoară de chimie la Liceul Mihail Eminescu, actualul Colegiu Naţional Mihai Eminescu din Satu Mare.

    În calitate de prima femeie profesoară la Liceul Mihail Eminescu, foarte tânără, Sandrina a avut parte şi de situaţii inedite. Printre elevii săi s-au numărat foşti soldaţi reîntorşi de pe front, mult mai în vârstă decât ea, precum şi fratele ei, mai tânăr cu 2 ani, Aurel Pelle, devenit apoi economist.

    Cei doi ani de activitate la acest liceu au fost singurii în care Sandrina a activat ca profesoară. După căsătoria cu avocatul dr. Mihai Pop, a renunţat la cariera didactică, consacrându-se familiei şi activităţilor sociale.

    Însă şi după ce a încetat să predea, Sandrina a păstrat legătura cu Liceul Mihail Eminescu. Din anuarul al V-lea aflăm că: „La 2 Martie [1924] s-a înfiinţat sub conducerea profesorului Iuliu Pop «Cohorta Someşul». Cu acest prilej am aranjat un concert, tombolă şi o mică petrecere […]. Publicul şi în special damele din localitate ne-au dat tot concursul, ca serbările cercetăşeşti să reuşească cât se poate de bine. Exprimăm şi pe această cale vii mulţumiri doamnelor: Reich Sofia, V. Dumitrescu, Duha, Ferenţiu, Chihaia, Gheorghiu, Răileanu, Valeria Dr. Seleş, Dr. Calefariu, Dr. Szóbel, Alexandrina Dr. Pop, Friedmann, Bárdos, Kardos, Márcus, Lili Prodan, Moiş, Doroş şi Hantz, cari ne-au oferit preţiosul sprijin. Corpul profesoral cu bucurie a luat spre ştire înfiinţarea cercetăşiei şi speră că, în deplin acord cu disciplina şcolară, în armonie şi bună înţelegere cu toţi colegii, această instituţiune, are să fie o chezăşie a sentimentului de dragoste pentru tot ce e românesc şi e menit să servească interesele noastre, în special aici, la frontieră. Să nu treacă nici o singură zi fără de a face vreo faptă bună, aceasta ar fi temelia instituţiunii cercetăşeşti şi, cu această deviză pe gură şi în inimi, îi zicem cohortei liceului nostru: mereu înainte şi nicicând înapoi!”

    Activitatea didactică a Alexandinei Pelle s-a încheiat ca urmare a căsătoriei cu dr. Mihai Pop, care a fost o personalitate marcantă a oraşului Satu Mare în epoca interbelică. Căsătoria i-a oferit Sandrinei o perioadă de linişte şi prosperitate, dar şi ocazia să întâlnească oameni de cultură ca Liviu Rebreanu, Octavian Goga sau George Topârceanu, precum şi oameni politici ca dr. Iuliu Maniu sau înalţi prelaţi ca dr. Ioan Suciu, pe care-i primea cu tradiţionala ospitalitate ardelenească. Mulţi cunoscuţi îşi amintesc cu nostalgie de deosebitele ei talente culinare. Suferind însă de o boală incurabilă, dr. Mihai Pop moare în anul 1935.

    Sandrina se recăsătoreşte în anul 1937 cu dr. Titu Demian, născut în 1896 în satul Negreia, comuna Şişeşti, descendent al unei vechi familii de ţărani români. A fost doctor în drept, avocat, primar al oraşului Satu Mare în perioada 12 iunie 1932-18 decembrie 1933, preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc-Satu Mare din 3 mai 1936 până în 14 iulie 1947, şi unul dintre cei 33 de deputaţi PNŢ, aleşi la alegerile din 1946. Cu dr. Titu Demian, Sandrina are o fiică, Maria-Magdalena. În perioada următoare Dictatului de la Viena, familia Demian rămâne la Satu Mare, dar la scurt timp după terminarea războiului, în anul 1949, datorită noilor condiții politice create, se mută la Cluj-Napoca. Dr. Titu Demian trece printr-o perioadă dificilă a existenței sale, se îmbolnăvește de cancer pulmonar și moare în anul 1958, în vârstă de 62 de ani. Pentru a se putea întreține, din anul 1950 Sandrina se angajează ca asistentă medicală de pediatrie, inițial la o creșă, iar apoi la Spitalul Clinic de Copii din Cluj-Napoca, de unde se pensionează în anul 1965.

    Sandrina se stinge din viaţă la data de 6 februarie 1986, în Bucureşti.

    Sursa: Ovidiu T. Pop – Studii și Comunicări, Satu Mare 2019

    Nicolae Ghișan



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img