More


    INCURSIUNI ÎN LUMEA UNIVERSULUI UMAN. Studenți la Cursul de Morală a vieții Lumea în conflict – între “ariciul șmecheraș” și “iepurele alergător”

    - Advertisement -

    ”Slăbiciunea multor creştini din zilele noastre îi face să aibă ori o autonomie egoistă – ca şi cum ei şi-ar fi suficienţi lor înşişi, deoarece sunt credincioşi – sau într-o reinventată fuga mundi, simţindu-se mereu deasupra părţilor, fără să se implice în istorie.” (Pr. Prof. Dr. Mihai Tegzeș)

    Se potriveşte în acest sens critica pe care J.B. Metz o făcea deja în anii ‘70 în lucrarea sa La fede, nella storia e nella società, reluând o povestire dintr-un basm a fraţilor Grimm: „Iepurele şi ariciul”.

    În basmul „Iepurele şi ariciul”, fraţii Grimm prezintă o situație conflictuală cu iz comic, pe care v-o propunem pentru analiză.

    Se povesteşte că era odată o familie de arici care-şi avea casa într-un câmp de cartofi. Într-o dimineaţă de duminică, ariciul porni vesel şi plin de voie bună să-şi viziteze ogorul.

    Provocarea
    Nu s-a îndepărtat bine de casă, când s-a pomenit dintr-o dată cu vecinul iepuraş în faţa sa. Ariciul l-a salutat politicos, dar iepuraşul, care era tare îngâmfat şi înţepat, n-a binevoit să-i răspundă. Dimpotrivă, l-a luat peste picior, întrebându-l de ce se plimbă aşa de dimineaţă, în loc să-şi folosească picioarele strâmbe la altceva mai bun.

    Ariciul s-a supărat şi l-a provocat la un concurs de alergare. Iepurele a primit bucuros, fiind convins că ariciul nu are nicio şansă. Îşi imagina cum va primi bănuţul şi sticluţa de băutură pe care au pus rămăşag. Cei doi şi-au dat întâlnire peste o jumătate de oră, în câmp.

    Strategia
    Ariciul s-a dus acasă şi i-a spus nevestei sale ce s-a întâmplat şi a rugat-o să-l ajute. Aricioaica s-a speriat la început, dar apoi a înţeles planul ariciului şi i-a dat dreptate. El i-a spus că se vor întrece pe ogorul cel lung de nu i se vede capătul. Ea va sta la celălalt capăt şi când îl va vedea pe iepure venind, va trebui să iasă în faţa lui, zicând „D-apoi eu de când te aştept!”.

    Când au ajuns la ogor, ariciul i-a arătat nevestei sale locul unde să se ascundă, iar el a pornit către locul de start. Iepurele îl aştepta nerăbdător.

    Competiția
    S-au aşezat fiecare pe câte o brazdă şi imediat au pornit în alergare.

    Dar, în timp ce iepuraşul a alergat ca o săgeată, ariciul după ce a făcut câţiva paşi, s-a ascuns în brazdă. Pe când să ajungă în capătul celălalt al ogorului, iepuraşul s-a trezit cu aricioaica în faţa sa, spunându-i: „D-apoi eu de când te aştept!”

    Iepurele a rămas înlemnit de mirare, fiindcă el credea că ființa din fața sa este ariciul, aşa de bine semănau cei doi. I-a propus ariciului să se mai întreacă o dată şi a şi pornit într-o goană de-i sfârâiau călcâiele şi-i fluturau urechile. Dar cum a ajuns în capătul celălalt, ariciul l-a întâmpinat strigând: „D-apoi eu de când te aştept!”.

    “Victoria”
    Şi uite aşa a alergat iepurele de şaptezeci şi trei de ori. De câte ori ajungea într-un capăt sau în celălalt, ariciul ori aricioaica îi ieşeau în întâmpinare şi-i strigau: „D-apoi eu de când te aştept!”. Ariciul a câştigat întrecerea şi s-a întors fericit acasă împreună cu nevasta lui.

    Morala
    Se spune că de atunci nici un iepure nu se mai ia la întrecere cu vreun arici.

    Revenind în domeniul Teologiei Morale, teologul J.B. Metz este în favoarea iepurelui care aleargă până la moarte, în timp ce ariciul, deşi a câştigat datorită şmecheriei, n-a mişcat un pas (conform lu J.B. METZ, La fede, nella storia e nella società, Queriniana, Brescia 1978, 157.).

    ”Preferinţa pentru iepure este motivată de intrarea lui pe cărările istoriei, care după imaginea Sfântului Pavel, se poate parcurge numai alergând” (Pr. Prof. Dr. Mihai Tegzeș).

    Literatura istoriei umane, este plină de demascări ale înşelăciunii „ariciului șmecheraș”, care pretinde să garanteze identitatea creştinului fără experimentarea alergării, inclusiv în cazul teologiei morale care creează absoluturi, dar nu se pune în slujba problemelor din lume este aut (exclusă).

    Asemenea ariciului societatea umană – de consum, este mereu pregătită să ofere soluţii de principiu, dar nu-şi ia în serios apartenenţa la istorie şi propria sa relaţie cu proprii indivizi, deşi pretinde că este în slujba lumii.

    În concluzie … Creștinismul prin Teologia Morală, nu trebuie să fie o deducere rece a principiilor prefabricate aplicate realităţii, ci acea Instituție Uman – Cerească care să ia în serios concretul, „tu-ul” celuilalt, posibilităţile acestuia, împrejurările, nevoile care se nasc din întâlnirea cu altul, elemente care să ne ajute în apropierea și comuniunea dintre ”noi și aproapele”.

    Ne oprim aici cu analiza acestei teme generoase, urmând ca într-un alt editorial să parcurgem noi tărâmuri ale fascinantei Teologii Morale.



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img