Pe numele său originar Béla Cohen s-a născut la 20 februarie 1886, în Lelei, fostul Comitat Sălaj, actualmente aparţinând de judeţul Satu Mare, comuna Hodod. De profesie jurist, a activat şi ca ziarist şi a condus în anul 1919 revoluţia bolşevică din Ungaria.
S-a născut într-o familie de funcționari atei. Tatăl său a fost de origine evreiască, iar mama sa a fost inițial protestantă. Béla Kun a urmat mai întâi cursurile școlii reformate, continuându-și apoi studiile la Universitatea Franz Joseph din Cluj. După absolvirea studiilor a devenit avocat, apoi a abandonat avocatura și a început cariera de ziarist. În 1906 și-a maghiarizat numele din Cohen (maghiarizat Kohn), în Kun. În 1913 s-a căsătorit cu învățătoarea Irén Gál. Înainte de a începe Primul Război Mondial, a fost ziarist la Cluj într-un grup de simpatizanți ai partidului Social Democrat Ungar. A fost de mai multe ori judecat din cauza articolelor anarhiste pe care le-a publicat. În 1907 a fost arestat și a stat în închisoare timp de un an jumătate, s-a lăsat de jurnalism și a ales să fie mic funcționar. Kun a fost și casier al Comitetului de Asigurări Sociale al Sindicatelor din Cluj, care l-au acuzat ulterior de delapidare, scăpând de judecată doar prin fuga la Budapesta.
La începutul războiului se prezintă la Comandamentul militar din Cluj pentru a se înrola voluntar în armata austro-ungară. Este trimis cu primul eșalon pe frontul din Galiția în calitate de subofițer. În 1916 este luat prizonier de ruși, care l-au internat în lagărul siberian de la Tomsk. Înțelege că revoluția bolșevică este o șansă pentru el și se încadrează în mișcarea clandestină a conspiratorilor din lagăr. Este remarcat de liderii bolșevici siberieni și, prin ei, de către conducerea bolșevică de la Moscova, care-l va sprijini financiar pentru continuarea activității. După 7 noiembrie 1917, deși se știa că a profitat în scop personal de fondurile partidului, i se creează condițiile pentru părăsirea lagărului fiind adus la Moscova din dispoziția lui Lenin pentru a se ocupa de extinderea revoluției din Ungaria.
Înainte de 3 noiembrie 1918, când are loc declararea independenței Ungariei față de Austria, Kun cu câteva sute de agenți comuniști unguri și cu mulți bani primiți de la sovietici s-a întors în Ungaria. Începe să-și formeze o rețea largă de colaboratori recrutată din rândul elementelor maghiare fanatice și rău famate. Prin angajamentul său de a readuce Ungaria în granițele ei vechi își crește popularitatea fiind văzut ca salvatorul națiunii.
În luna noiembrie 1918, Kun a creat Partidul Comunist Maghiar și a devenit președintele comitetului central. Mișcarea comunistă care era îndreptată împotriva primului ministru Mihály Károlyi și a Partidului Social Democrat din care înainte de război făcuse parte a agitat lumea, toți cei care erau împotriva lui fiind torturați sau împușcați, iar ziariștii cenzurați, totul prin bani finanțați de Partidul Comunist Rus. Ziarul Comunist roșu din Ungaria a dus o propagandă sângeroasă, rezultată în numeroase crime, astfel că cei care făceau grevă erau împușcați.
La 21 martie 1919, în urma unei manevre căreia i-au căzut victime social-democraţii, Kun preia puterea în fruntea unui comando de comunişti, anunţând noua formă de guvernare a statului: Republica Sovietică Ungaria care devine al doilea stat bolşevic după Rusia, apărut în Europa.
În aprilie 1919 Bela Kun a sprijinit insurecția anarhistă de la Viena și, prin atacarea în aceeași lună a Cehoslovaciei și României, a plănuit unirea Ungariei cu Rusia bolșevică. Pe teritoriul Transilvaniei nucleul armatei maghiare era reprezentat de Divizia Secuiască formată din 3 brigăzi la care se adăugau detașamentele de represiune formate din jandarmerie, oameni din administrația nobiliară și aventurieri dornici de căpătuială.
Pregătirile de război ale Ungariei au îngrijorat Antanta care a trimis în zonă pe 4 aprilie 1919 pe generalul sud-african Jan Smuts. La 16 aprilie Bela Kun declară război României și declanșează ostilitățile pe tot frontul românesc. Fără să mai aștepte consimțământul aliaților, armata română declanșează contraofensiva cu două divizii de infanterie și două de vânători de munte și după o învăluire, obligă divizia secuiască să capituleze privând armata ungară de unitatea ei de elită. Armata română își continuă înaintarea spre nord despresurând trupele cehoslovace încercuite de ucraineni și trupele lui Bela Kun și împiedicând joncțiunea acestora.
La 24 iulie 1919, armata română trece la ofensivă pe tot frontul la vest de Tisa. Mareșalul francez Luis Franchet îi scrie o scrisoare lui Ferdinand Foch în care îi împărtășește că este convins că armata lui Kun va fi înfrântă. Generalul Fertianus îi răspunde: „Noi nu avem nimic împotriva armatei ungare, în două săptămâni nu mai va exista regimul Kun”.
La 3 august întreaga armată ungară este scoasă din luptă, iar la 4 august 1919 este ocupată Budapesta. Bela Kun a evitat capturarea fugind în după-amiaza zilei de 2 august la Viena cu un tren blindat împreună cu colaboratorii săi. Au fost arestați și ținuți într-un lagăr până în iulie 1920 când a făcut obiectul unui schimb de prizonieri între Austria și Rusia permițând refugierea unui număr de 415 comuniști.
Între timp, la Szeged, Horty Miklós se pregătea pentru preluarea puterii, devenind, la 14 noiembrie 1919, conducătorul temporar al Ungariei.
La Moscova, Kun a intrat în rândurile Partidului Comunist (bolșevic) din Rusia sovietică, a primit cetățenia sovietică și a fost numit în conducerea Cominternului. După eșecul puciului din 27 martie 1921 pentru minerii din centrul Germaniei, Lenin l-a acuzat de iresponsabilitate politică. Acuzat de legături cu troțkismul, Béla Kun împreună cu soția, fiica și ginerele au fost arestați în mai 1937 și trimiși în gulag. În 1989, guvernul sovietic a anunțat că Béla Kun a fost executat în gulag pe 29 august 1938.
A fost reabilitat politic în 1956 pentru a se celebra înăbușirea revoluției anticomuniste ungare de către trupele sovietice chemate în ajutor de către colaboraționistul maghiar Janos Kadar.
Nicolae Ghișan
