Mădărasul a dat de-a lungul vremurilor o serie de personalități care s-au remarcat în diferite domenii de activitate. Printre ele se numără Augustin Ferențiu, primul primar român după eliberarea din 19 aprilie 1919 cel care a modernizat municipiul Satu Mare. S-a bătut pentru ca Satu Mare să fie reşedinţa judeţului, la concurenţă cu Baia Mare. A fost cel care introdus canalizarea, care în bună parte funcţionează şi astăzi după cum a extins electrificarea publică, a pietruit şi asfaltat străzile, Satu Mare devenind sub conducerea lui unul dintre cele mai înfloritoare oraşe din România interbelică.
Augustin Nicolae Ferențiu s-a născut în 28 august 1872 la Mădăras. Știm că ultimele trei clase liceale le-a urmat la Liceul Catolic Regesc din Satu Mare, absolvind în anul 1890. A început să studieze dreptul la Academia regală din Oradea, unde îl găsim în anii universitari 1891/1892, 1892/1893 și 1894/1895396, dar se pare că a absolvit la Budapesta. A lucrat în administraţia oraşului Satu Mare începând din data de 1 aprilie 1902.
Din 1908 a fost numit notar al consiliului orăşenesc, iar mai târziu a fost consilier economic. A redactat capitolul economic din monografia orașului, coordonată de Borovszky Samu397. Datorită faptului că cunoştea foarte bine limba română, a fost desemnat de primarul Lenard István ca translator în relaţiile cu generalul Lascăr Davidoglu. A fost numit primar la 19 aprilie 1919, funcţie pe care o va deţine pânî în 1 septembrie 1929. I se va mai încredinţa un mandat de primar în perioada 1930-23 mai 1931.
S-a remarcat prin priceperea sa, buna sa gospodărire contribuind substanţial la înflorirea economică şi sub aspect edilitar a oraşului de pe Someş. A lăsat posterităţii pagini memorialistice de o deosebită valoare documentar-istorică. În perioada interbelică a activat în cadrul Partidul Național Ţărănesc, fiind o perioadă preşedinte al organizaţiei orăşăneşti.
Ani îndelungaţi a fost şi prim-curatorul bisericii greco-catolice din Satu Mare. A donat pentru construirea bisericii greco-catolice Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril suma de 500.000 de lei, fiind decorat pentru aceasta cu înaltă medalie papală. S-a implicat și în scrierea unei istorii a parohiei române greco-catolice din orașul Satu Mare.
De asemenea, a scris despre intrarea armatei române în Satu Mare. A fost membru fondator al Fabricii de vagoane „Unio”. În timpul mandatului său a fost dezvelită statuia „Soldatul român”, în 1 decembrie 1922. A fost decorat cu „Steaua României” în grad de comandor. Buna cunoaștere a limbii și culturii maghiare l-a făcut să fie printre militanții pentru buna înțelegere între români și maghiari. Astfel, în 21 iunie 1922 s-a ajuns la un acord în privinţa înfiinţării Asociaţiei scriitorilor şi artiştilor româno-maghiari la Satu Mare. Din comitetul provizoriu făceau parte: primarul Ferenţiu (preşedinte) iar secretari au fost aleşi Barna János şi Anton Davidescu. Întâlnirea a fost mijlocită de prezenţa poetului orădean Keresztury Sándor.
A fost primul președinte al Reuniunii de Cântări „Vasile Lucaciu”, funcție pe care de altfel a deținut-o foarte mulți ani, alături de președintele de onoare Emil Tișcă, veghind la bunul mers al acestei asociații muzicale de frumoasă amintire pentru sătmăreni399 . În lista membrilor fondatori îl mai găsim și pe avocatul Traian Burcuș, cu legături mădărăsene.
Printre alte personalități născute pe plaiuri mădărăsene mai amintim:
Petru Şerban, industriaş, s-a născut în 1886 în comuna Mădăras, în comitatul Satu Mare. Mai întâi practică (lucrează) în Austria, apoi din 1911 este industriaş independentîn [domeniul] croitoriei la Satu Mare. Casier al Companiei [Breslei] Croitorilor şi Cojocarilor, membru ales al Casei Industriaşilor, membru ales al Companiei Generale de Înmormântări, consilier comercial şi al camerei de comerţ şi consilier ecleziastic (bisericesc) grecocatolic. În timpul războiului a servit regimentul căilor ferate şi a fost pe toate fronturile.
Avocatul Traian Burcuş s-a născut la 29 august 1898 în Bolda, unde tatăl său era învățător. A urmat însă școala primară și a copilărit în Sătmărel și apoi în Mădăras. A absolvit liceul la Beiuş în 1916, bacalaureatul obţinându-l pe când era deja concentrat403. A studiat Dreptul dobândind titlul de doctor. S-a căsătorit cu Cornelia Nistor, fiica notarului Iosif Nistor, care a avut merite în lupta pentru unitate națională.
Ignațiu Chiș-Micu, născut în 1906 la Mădăras, și-a început cariera ca notar la Ardud, a ajuns însă după aceea avocat și apoi judecător. A fost căsătorit tot cu o mădărăseancă, Maria (1911-1992), născută în familia Sălăjan, o devotată învățătoare, la Mădăras, apoi în Ardud. Mai ales în perioada interbelică Ignațiu Micu și-a demonstrat prin articolele lui atașamentul față de Mădăras și oamenii locului.
Sursa: bibliotecasatumare.ro