De: Prof. IRINA FLOREA
În fiecare școală găsești câte un singur „profesor de Desen”, așa cum ne numește lumea. Noi suntem cei care îi încurajăm pe elevi să facă lumea mai frumoasă prin pictură ori desen și care ne mândrim pe toți pereții cu ce ne-au mai lucrat copiii, așa cum un părinte entuziasmat, arată oricui are timp să-l asculte, poze cu cei mici. Recunoști în școli, de la intrare, dacă profesorul de Educație plastică e dedicat sau nu, prin prezența sau absența artei în spațiul educațional. Și suntem prieteni între noi, atât cât reușim să ne cunoaștem.
La o poveste cu cele două colege ale mele, Sorina Voropciuc și Klara Vidami, pe drumul de întoarcere de la premierea unui concurs, am aflat despre protagonista articolului lunii Martie a paginii „Verticali pentru România”, fantastica Natalia Badár.
Natalia este elevă în clasa a XII-a E, profil Științe sociale, la Colegiul Național „Doamna Stanca” din Satu Mare și încă de la o vârstă fragedă și-a manifestat pasiunea pentru desen. Este descrisă de cei din jurul ei ca fiind o fire timidă și delicată, dar cu o putere de muncă extraordinară.
„Mă numesc Badár Natalia și sunt o pasionată a artei.
Latura mea artistică a început să se dezvolte încă de mică. Îmi place să spun că talentul în desen îl moștenesc de la tatăl meu, dar cel care m-a determinat să exersez și să pornesc pe acest drum a fost bunicul.
Încă din grădiniță participam la nenumărate concursuri de desen și nu numai. Pot spune că evoluția mea a fost vizibilă de la an la an, ceea ce mi-a adus mult succes pe acest plan. În școala generală eram premiantă pe secțiunea Desen, la diverse concursuri de artă plastică.
Acum am 18 ani și sunt elevă al Colegiului Național „Doamna Stanca”, școală ce se remarcă prin standardele sale ridicate și curriculum-ul bogat.
Un aspect distinctiv al liceului, pe lângă pregătirea prestigioasă, este angajamentul față de artă și creativitate, noi, elevii, având oportunitatea de a ne demonstra abilitățile artistice prin participarea la diverse concursuri de desen la nivel local, național și chiar internațional. Prin aceste competiții, nu doar că am reușit să îmi măsor talentul, dar am avut posibilitatea de a interacționa cu alți artiști pasionați.
În cadrul celor 4 ani de liceu, am avut ocazia de a participa la diverse concursuri de artă plastică, respectiv la evenimentul dedicat Zilei Naționale a României, expoziția județeană de desene cu tema 1 Decembrie-Drag de țara mea, desfășurată la Casa Corpului Didactic Dariu Pop, Satu Mare.
Am avut onoarea de a obține premiul II în cadrul evenimentului intitulat Natura și Educația în creația artistului și a discipolilor săi, dedicată Zilei Mondiale a Educației- secțiunea artă plastică.
De asemenea, în cadrul școlii, s-au realizat mici proiecte și concursuri în cinstea copiilor evrei decedați în Holocaust, care reprezintă cel mai mare masacru din istorie și nu numai.
Recent, am participat la proiectul educațional județean ”Mihai Eminescu și identitatea noastră națională”, ediția a IV-a, 2024, unde am dobândit Premiul I.
Acest parcurs al meu în domeniul artei, a necesitat multă muncă, sacrificii, și a lansat o serie de provocări.
Bineînțeles, pe viitor voi continua sa desenez, să pictez, dar o voi face paralel cu meseria aleasă de mine.
Arta a fost, este și va fi mereu apropiată de sufletul meu.
Pot afirma cu mare mândrie că sunt o pasionată a artei și sunt recunoscătoare oportunităților primite prin intermediul Colegiului și nu în ultimul rând, profesoarei care m-a coordonat pe acest traseu: Sorina Voropciuc.
Îndemn toți tinerii să participe la cât mai multe evenimente și concursuri educaționale cu aer artistic, deoarece acestea sunt o sură bogată de experiențe, trăiri și amintiri”
Arta cere sacrificii: materialele de lucru nu sunt ieftine, spațiul alocat nu e întotdeauna cel mai curat,
iar participarea la competiții necesită efort și susținere, așa că mulți părinți aleg ori să le interzică celor mici să picteze acasă, ori să îi îndemne să o facă la școală. În cazul Nataliei, părinții au acceptat și încurajat pasiunea copilului, după cum ne mărturisește chiar mama, Renata Badár:
„A avea un copil talentat este o experiență minunată și provocatoare în același timp. Este o mândrie să îmi văd micuța cum excelază într-un domeniu artistic și să fiu martor activ al dezvoltării ei.
A fost nevoie de echilibru între a-i încuraja pasiunile și a-i oferi sprijinul necesar în gestionarea presiunii și a emoțiilor. De la o vârstă foarte fragedă a început să deseneze. Nu a participat la cursuri sau ore de desen, ea și-a perfecționat talentul prin multă exersare acasă, după care a avut parte de îndrumare din partea profesoarelor de la școală.Am încercat să o susținem moral cât am putut noi de bine și de mult, dar și financiar întrucât materialele necesare sunt costisitoare. Am fost cu ea la diverse expoziții la care a contribuit și ea cu lucrări și nu numai.”
Și pentru că orice erou este însoțit pe drumul desăvârșirii de câte o Zână bună, sau chiar două, a fost menit ca Natalia să le întâlnească pe doamnele profesoare care aveau să o cizeleze.
Doamna profesoară Klara Vidami, profesor de Educație Plastică la Școala Gimnazială „Constantin Brâncoveanu”, mărturisește:
„În fiecare Toamnă pășesc cu multe emoții la clasele mele de a V -a, unde urmează să-mi cunosc noii elevi. Frumoși, îi observ cu multă atenție și bucurie, pentru că vad mult entuziasm în ochișorii lor, deoarece și ei știu că ora de Educație plastică este cea mai frumoasă și relaxantă dintre toate. Așa a fost și întâlnirea cu Natalia, pe care mai târziu urma să o descopăr mai de aproape și să realizez potențialul, talentul și inteligența unui copil liniștit dar foarte creativ.
Ca și profesor de Educație plastică la clase de gimnaziu, am început să o învăț să lucreze în pictură și grafică. În ambele, excela cu talentul și răbdarea de care dădea dovadă în munca sa.
Îi plăcea să se joace cu culorile, să facă treceri prin degradeuri, compozițiile sale fiind în armonie cromatică. La desen era foarte atentă la detalii, în grafică avea un joc de lumină-umbră, care mi-a atras atenția și pe care îl întâlnesc rar în lucrările elevilor. De aceea, descoperind încă în clasa a V-a talentul ei și creativitatea de care dădea dovadă (pentru că citea foarte mult), am implicat o în multe concursuri, în expozitii organizate pe baza a diferite proiecte și sunt mândră de ceea ce este astăzi.
Natalia a fost un copil mai liniștit, dar care vorbea cu multă sinceritate, foarte bine educat, respectuos și cu o inteligență și ambiție ieșite din comun – obținea tot ce iși propunea.
Îi doresc mult succes în continuare!”
Ca profesor de liceu, doamna profesoară Sorina Voropciuc a perceput maturitatea artistei-adolescent și nu a ezitat să o fructifice:
„În anul 2000, în ciuda cruntei pandemii ce ne-a trimis să predăm din spatele unor ecrane, am remarcat interesul, implicarea și talentul unei elve din clasa a IX E a Colegiului Național ”Doamna Stanca” profilul Stiințe Socio-umane. Am ajuns să o cunosc pe Natalia mai bine, abia după ce am revenit fizic la ore. Seriozitatea cu care trata fiecare tematică m-a facut să o remarc în mod deosebit.
Ordinea din compoziții și acuratețea culorilor o definesc a fi o artistă cuminte, ar spune unii, dar plină de conținut ce ne duce cu gândul spre arta suprarealistă .
A participat la diverse concursuri, printre care și Concursul internațional cu tematica Holocaust organizată de Toli, (Institutul Olga Lengel pentru studierea istoriei evreilor si Holocaustului) din New York , unde s-a calificat printre primii zece participanți.
Sper că va continua să deseneze și să picteze mai departe, indiferent unde o vor purta pașii în viitor. Succes, Natalia!”
Îi dorim și noi tinerei domnișoare mult succes în calea pe care și-o va alege și ne mândrim cu ea, sătmăreancă talentată.
