De: Vlad Mulcuțan – Chiș
Luna mai …
reprezintă timpul în care culorile, sunetele și vibrația sunt pregătite de miracol, de miracolul jertfei. Acum … totul înflorește și totul renaște.
La acest început de mai, un mai plin de sărbători, plin de zile senine și unul cu profundă însemnătate spirituală, toată suflarea își deschide inima și primește lumina. O lumină a purității, care să ne călăuzească viețile, să ne încălzească sufletele și să ne lumineze mințile. O lumină menită să simbolizeze sacrificiul suprem din istoria omenirii. Același sacrificiu ar putea reprezenta salvarea propriilor noastre vieți în momentele de cumpănă. De ce? Pentru că prin sacrificiu apreciem rezultatul, prin muncă ne împlinim țelul și prin bucurie împărtășim viața și darul ce ne-a fost dat.
Același sacrificiu este făcut de către mame, prin harul de a da naștere, creștere și îndrumare copiilor. Prin istovitorul rol de mamă, care niciodată nu se oprește din a munci, din a iubi, din a înțelege și din a ierta, mamele sunt trimise de Dumnezeu pe Pământ pentru a-i contura omniprezența. Din acest motiv, Paștele înseamnă și sacrificiu, și familie, pentru că sacrificiul de a ține o familie în lumină este dovada vredniciei unei vieți cu adevărat binecuvântate.
Același sacrificiu este făcut și de către medici …
care sunt, de multe ori, intermediari ai divinității pe pământ. Iar atunci când Dumnezeu lucrează și așează zile în cartea pacientului și har în mintea medicului, rezultatul este unul suprem. Sacrificiul din acest proces constă în anii lungi și obositori de pregătire ai medicului, și în rugăciunile și speranța pacientului. Tot o jertfă a medicilor este până și propria sănătate, ignorată în scopul cercetării, inovației și a succesului. Și astfel, se încheie încă un ciclu de dorință-sacrificiu-rezultat.
Dascălii, care sacrifică o întreagă viață în slujba viitorului, pentru că noi, tinerii, reprezentăm viitorul, sunt cei care luminează minți prin deschidere, compasiune, înțelegere și energie
Profesorii sunt oamenii care sacrifică bucată cu bucată din propriul har și propriul suflet, odată cu fiecare elev care vine și pleacă. Tot dânșii sunt aceia care renasc din propriile eforturi, pentru a putea ține pasul noilor generații, cu noi dorințe, noi aspirații și noi viziuni.
Fiecare dintre noi suntem făuritorii propriilor noastre vieți. Iar viața, însăși, înseamnă sacrificiu. Pentru că lucrurile cu adevărat frumoase și importante în viață se obțin prin muncă, griji și pasiune. Și astfel, pentru a avansa fie pe scara socială, fie pe cea spirituală, zi de zi suntem dispuși, conștienți sau nu, să depășim ultimul nivel atins, pentru a fi mai aproape de ceea ce credem că ne aduce fericirea. Cu adevărat important nu este faptul că pașii parcurși au fost grei și lungi, ci faptul că ne despart tot mai puțini de destinația finală. Și direct proporțional cu destinația fiecăruia vor fi și sacrificiile necesare.
Așadar, atunci când ni se pare că lucrurile merg prost, că viața e mult prea complicată, pașii mult prea grei și sacrificiul suprem, cu siguranță ne putem aștepta la lumină după ce parcurgem fiecare pas, fiecare etapă.
Dragii mei cititori,
Pentru mine este o adevărată bucurie și onoare să vă pot intra în case și în suflete, într-o zi de Sărbătoare atât de mare precum Învierea Domnului! Vă mulțumesc pentru că mi-ați rămas alături și vă doresc sănătate, pace și liniște în drumul fiecăruia dintre dumneavoastră spre lumină!
Hristos a înviat! Sărbători fericite!
SPONSORII EDIȚIEI:
