La Satu Mare, unii șoferi au ajuns la concluzia că locurile de parcare din fața blocurilor funcționează după o regulă simplă: cine ajunge primul și are mai mult tupeu, parchează. Nu contează că locul respectiv a fost plătit de altcineva. Important e să fie liber când apare el, obosit după o zi de muncă și cu chef de economie la mersul pe jos.
Un sătmărean, sătul probabil să-și găsească locul ocupat, a publicat un mesaj de o politețe aproape diplomatică: „Bună ziua. Am rugămintea să nu mai parcați pe acel loc de parcare (este vorba despre mașina albă). Este un loc de parcare rezervat și deja observ că s-a creat un obicei să parcați acolo”.
Omul a ales eleganța. N-a înjurat, n-a amenințat, n-a organizat o conferință de presă. A rugat frumos. Poate-poate, în spatele parbrizului, se va trezi conștiința civică.
Dar aici apare dilema: dacă cineva își plătește locul de parcare, de ce trebuie să plătească și cu nervii pentru a-l putea folosi?
Unii au impresia că, odată cu permisul de conducere, primesc și un certificat de proprietate asupra tuturor locurilor libere din oraș.
Poate că Primăria ar trebui să introducă un nou abonament: „Parchez unde vreau, că bunul-simț e opțional!”
Până atunci, dragi șoferi, rețineți o regulă simplă: faptul că un loc e liber nu înseamnă că e al vostru. Iar nesimțirea, din păcate, nu se parchează doar pe un singur loc!
