Parafrazând cuvintele puse în gura lui Ștefan cel Mare de aproape uitatul „scenarist” Barbu Ștefănescu Delavrancea în piesa „Apus de soare”, am putea și noi spune, acum la ceas de cumpănă, că „România n-a fost a strămoșilor noștri și nu e a noastră, ci a urmașilor urmașilor noștri în veacul vecilor!”. Cam asta am vrut să spun în privirea mea peste umăr de săptămâna trecută, când am lăsat să se înțeleagă că nu trebuie să votăm pentru binele nostru imediat, pentru un câștig personal, de familie, de grup social sau de partid.
Tocmai s-au încheiat alegerile prezidențiale de la frații noștri de peste Prut. Unii ar spune că a câștigat Maia Sandu. De fapt a câștigat democrația în lupta cu anarhismul. A câștigat Moldova în lupta cu Rusia cotropitoare cum ar spune baciul Ștefan. Ar trebui să avem și noi o Maia Sandu. Ar trebui să găsim și noi, printre cei paisprezece candidați la titlul de președinte un om care pune viitorul României înaintea intereselor personale, de grup, de clase sociale sau mai știu eu ce interese, inclusiv cele de partid sau uniune.
Mai țineți minte, mă refer aici la cei care ați mai trecut pe la școală, cum a ajuns Alexandru Ioan Cuza fondatorul României moderne, cum a ajuns domnitor al Principatelor Unite? Nu ratați momentul pentru a vă reîmprospăta memoria. Bibliotecile și muzeele de istorie vă stau la dispoziție. Normal că nu-i posibil astăzi să o votăm tot pe Maia Sandu la alegerile președințiale din România, dar am putea găsi o replică a ei printre „miruiții” noștri din preludiul actelor finale. Un om care să se gândească la „urmașii urmașilor noștri”.
Scriu aceste rânduri chiar înaintea unor alegeri cruciale care vor avea efect asupra viitorului întregii omeniri. E vorba de alegerile pentru înscăunarea președintelui SUA. Aici există o fractură a logicii democratice. De ce mentalitatea unei persoane care ajunge în fruntea unor aleși poate să aibă putere și în afara aleșilor lui? Adică de ce nu participăm și noi la alegerile din SUA dacă alesul ne poate influența viitorul?
Nu, n-am înnebunit. Doar am redus la absurd o ipoteză de lucru. Doar am încercat să motivez necesitatea noastră de a face parte dintro organizație puternică, o organizație care să poată țină piept la o adică unei puteri expansioniste, precum SUA (politic și economic) sau Rusia (politic și teritorial). Doar am adus argumente utilității prezenței noastre în Uniunea Europeană.
Opriți războaiele!
