În județul Satu Mare, acolo unde iarna miroase a fum de sobă și a calcule despre câți cârnați ies dintr-un porc bine crescut, gospodarii au intrat în sezonul tradițional al negocierilor: vânzarea porcului gras de Crăciun. Din păcate, anul acesta negocierile seamănă mai mult cu un meci de box în care porcul e campionul mondial, iar cumpărătorul nici nu s-a prezentat la sală.
La început, gospodarului îi sclipea ochiul: „15 lei kilogramul, că-i porc de casă, nu jogging-uit prin ferme industriale!”. Cuvinte mari, entuziasm cât un ceaun de jumări.
Numai că piața, ființă crudă și nemiloasă, nu s-a clintit nici cât urechea porcului la o mângâiere. Cumpărătorii au ridicat din umeri, au dat scroll pe Facebook și au zis: „Să vedem… poate mai găsim unul la ofertă, la cineva care s-a emoționat mai tare.”
Așa că gospodarii au mai tăiat din preț, nu din porc: 13 lei kilogramul. Era deja sacrificiu sufletesc. Dar nici acum cumpărătorii n-au tresărit: „Hm… parcă-i bun, dar poate mai scade și el… că doar vin vremuri grele, ne-a zis televizorul.”
Și uite așa, s-a ajuns la 10 lei kilogramul. Zece! Preț la care bunicul ar fi zis: „No, măi băiete, ăsta-i preț de sărăcie, nu de Crăciun!”. Dar cumpărătorii? Nimic. „Nu, că-s vremurile vitrege. Nu ne atingem de carne. Mâncăm dietetic anul ăsta, tradițional după posibilități.
Între timp, porcul îngrașat, mândru exemplar al agriculturii locale, stă în coteț ca într-un resort all-inclusive: mănâncă, doarme și se uită la gospodar cum scade prețul pe zi ce trece. Dacă ar putea vorbi, ar spune:
„Șefu’, dacă mai merge așa, mă vindeți pe nimic. Sau poate mă dați la schimb pe un sac de cartofi și două promisiuni de vremuri mai bune.”
Așa se scrie, în Satu Mare, epopeea iernii:
Porcii-s grași, vremurile-s slabe, iar cumpărătorii… fantome!
Porcul gras și vremurile subțiri
