Parchez, deci exist. Pe banii altuia

În Satu Mare, există o specie rară de șofer: Parcatorul Universal. Nu contează că locul e rezervat, numerotat, plătit frumos la primărie. El vede asfalt liber și atât. Restul sunt detalii birocratice pentru “fraierii” care plătesc cu chitanțe. Plătești anual, respecți regulile, vii seara obosit și găsești locul ocupat de cineva care „are doar cinci minute” – timp în care se poate juca Angry Birds, discuta la telefon și, eventual, să-ți răstoarne planurile de parcare. Când îl întrebi, ridică din umeri și zice: „Păi era liber.” Exact, ca bunul-simț: liber de mult. Iar tu rămâi să plătești la primărie pentru privilegiul de a te simți ca un cetățean responsabil într-un oraș unde creativitatea la parcare a devenit sport național. Și așa, în Satu Mare, nu parcăm ilegal. Parcăm artistic. Și nota de plată? O achită, desigur, altcineva.