În timp ce la Satu Mare se dezbate intens „eficientizarea” Aeroportului Internațional și apar întrebări existențiale de tipul „ce curse v-ați dori?” sau „de ce nu subvenționăm și noi?”, realitatea din vecini ne oferă un exemplu splendid de așa NU.
Un exemplu care l-ar face invidios până și pe celebrul domn Iohannis, cunoscut pentru apetitul său aerian , deși suntem siguri că nici dumnealui, nici doamna Carmen n-au avut vreodată la dispoziție un avion întreg pentru ei doi. Ca să ne înțelegem vorbim de ditamai avionul!
Potrivit unor informații apărute în presa bihoreană, cea din județul și mai celebrului domn Bolojan, cursa Oradea–Varșovia, operată ca Obligație de Serviciu Public (OSP/PSO), ar fi aterizat pe 31 ianuarie 2026 cu doi pasageri. Da, ați citit bine: o mamă și un copil într-un avion cu 82 de locuri. La plecare, situația a fost ceva mai „aglomerată”: aproximativ 18 pasageri.
Pentru cei care încă mai cred că vorbim despre „piață liberă”, să fixăm contextul: ruta Oradea–Varșovia nu este una normală, ci una plătită din bani publici, contractată în regim PSO pentru perioada 1 iunie 2024 – 31 mai 2028, cu patru zboruri săptămânale. Operatorul își stabilește tarifele, iar autoritățile locale completează diferența, cu decontări trimestriale. Elegant, legal și… scump.
Cât de scump? Documentele oficiale vorbesc despre o compensație maximă de 9,87 milioane de euro. Doar în primul an, s-au raportat plăți de 5,44 milioane de lei, fără TVA. Din 2025, nota de plată este împărțită frățește între Consiliul Județean Bihor și Primăria Oradea.
Problema nu e că o rută nouă are nevoie de timp. Problema apare când ai zboruri aproape goale, dar plățile curg regulat. Atunci nu mai discutăm despre „răbdare strategică”, ci despre guvernanță opacă și lipsă de transparență. Iar nouă ni se tot povestește de austeritate, de tăieri, de cheltuirea eficientă a banului public.
Pentru că, în lipsa unor cifre clare, pasageri pe segment, grad de ocupare, cost per pasager, compensație plătită trimestrial, PSO-ul riscă să devină un paravan elegant pentru risipă.
Dacă azi un avion a venit cu doi pasageri și a plecat cu 18, nu avem un alt renumit... „hub regional”, ci o subvenție cu aripi, dar fără logică. Iar factura, ca de obicei, ajunge la cei cu taxele la zi. Mărite la zi și nu cu 80%, ci cu 150%.
Așa că, înainte să visăm la zboruri exotice de la Satu Mare, poate ne uităm atent cum arată un avion gol, plin cu bani publici. Lecție gratuită. Din păcate, doar metaforic.
