Marți seara, la priveghiul lui Ghiță Blidar, s-a ținut un moment de reculegere atât de profund, încât a înghițit aproape tot orașul. Din breasla artiștilor sătmăreni – aceia care umplu afișe, cer onorarii și aplaudă la scenă deschisă propriile selfie-uri – n-a catadicsit să apară nimeni.
Cu două excepții care fac cât o orchestră întreagă: Maria Tripon, venită tocmai din Negrești Oaș, o femeie care a înțeles că meseria de artist nu înseamnă doar microfon, reflectoare și contracte, ci și omenie. Restul? Probabil aveau repetiții la piesa „Nu-l cunoaștem, nu-i din gașca noastră”.
În total, la priveghi au fost 20 de persoane. Cu tot cu popă și cantor. Dacă mai venea un vecin cu colivă, făceam public numeros. Cam asta e măsura solidarității artistice din Satu Mare: încape într-un microbuz de navetiști.
Se pare că Ghiță Blidar a comis păcatul capital de a nu face parte din „gașcă”. Iar în orașul nostru, dacă nu ești în cercul select al pupăturilor reciproce și al invitațiilor strategice, devii invizibil. Chiar și când pleci dintre noi. Mai ales atunci.
Unde erau marii noștri interpreți? Unde erau apărătorii tradiției, ai valorilor, ai „respectului pentru înaintași”? Probabil ocupați să posteze citate motivaționale despre colegialitate și credință. Sau să numere like-uri. Că doar like-ul ține loc de lumânare, nu?
Astăzi a fost Ghiță Blidar. Mâine va fi altcineva. Poimâine, poate chiar unul dintre ei. Și atunci, la fel de liniștit, Corul Tăcerii va interpreta cea mai reușită piesă a sa: „Absența în Re Major”.
