Miercuri și joi „Ad libitum voices” la Filarmonică

Locale • 26.05.2026 00:46

Au trecut doi ani de când „Ad libitum voices” nu ne-a mai vizitat orașul. Poate nu întâmplător ultima dată s-a întâmplat tot cu ocazia „Zilelor municipiului Satu Mare”. Pe atunci vocile au fost asigurate de un cvartet. De data asta avem parte de un trio care va fi acompaniat tot de „Orchestra simfonică a Filarmonicii Dinu Lipatti” la pupitrul căreia se va afla același maestru timișorean Andreas Schein.

Cei trei soliști, tenorul Sergiu Coltan, baritonul Vlad Moraru și basul Cristian Ignuța vor dezvolta din anvergura muzicii vocal simfonice unele din cele mai cunoscute și, în același timp plăcute, compoziții ale genului liric de aici și de pretutindeni: „Caruso” (vezi secțiunea rezervată culturii muzicale din finalul articolului), „You Raise Me Up” (M-ai crescut), „Vivo per lei” (Trăiesc pentru ea), „Volare” (Zbor), „Bella ciao” (cântec popular antifascist italian), „That’s Amore” (Asta-i dragostea), „Love in Portofino” (Dragoste în Portofino), dar și lucrări de pe meleagurile noastre precum „Oameni” sau „Tu ești primăvara mea”.

Spectacolele vor avea loc în ambele seri de la ora 19, intrarea se face doar pe bază de bilet (63 de lei), poartă numele de „WITH LOVE – Armonii Simfonice” și se produce sub egida ordonatorului principal de credite Consiliul Județean Satu Mare.

Caruso

Este o melodie scrisă de cântărețul și compozitorul italian Lucio Dalla în 1986. Este dedicată celebrului tenor italian Enrico Caruso. După moartea lui Lucio Dalla, melodia a intrat în topul single-urilor italiene , ajungând pe locul doi timp de două săptămâni consecutive. Single-ul a fost, de asemenea, certificat cu disc de platină de către Federația Industriei Muzicale Italiene.

Melodia povestește pur și simplu despre durerea și dorințele unui bărbat care este pe cale să moară, în timp ce privește în ochii unei fete care i-a fost foarte dragă. Versurile conțin diverse referințe subtile la oameni și locuri din viața lui Caruso.

Lucio Dalla a povestit originea și semnificația cântecului într-un interviu acordat unuia dintre principalele ziare italiene, „Corriere della Sera”. A vizitat orașul de coastă Sorrento și a stat la Hotelul Excelsior Vittoria în aceeași cameră în care tenorul Enrico Caruso petrecuse ceva timp, cu puțin timp înainte de a muri. Dalla a fost inspirat să scrie cântecul după ce proprietarii i-au povestit despre ultimele zile ale lui Caruso și, în special, despre pasiunea acestuia din urmă pentru una dintre tinerele sale studente.

Caruso a fost un cântăreț de operă italian apreciat, unul dintre cei mai mari și mai căutați cântăreți de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Din păcate, a trăit o viață foarte dificilă și destul de nefericită, având multe provocări și probleme cu operele italiene, dar a câștigat mai multă faimă și succes în Statele Unite.

Caruso s-a născut într-o familie săracă din Napoli. A fost adesea implicat cu femei și a avut mai multe aventuri amoroase cu femei căsătorite proeminente din artele spectacolului, care adesea se terminau prost. Cea mai lungă și mai pasională poveste de dragoste a sa a fost cu Ada Giachetti, cu care s-a căsătorit și a avut doi fii. S-a încheiat când ea l-a părăsit pentru șoferul lor. Cu câțiva ani înainte de a muri a întâlnit și s-a căsătorit cu o femeie cu 20 de ani mai tânără decât el, Dorothy Park Benjamin, pe care Lucio Dalla o descrie în acest cântec „Caruso”. Cu ea a avut o fiică pe nume Gloria.

Guardò negli occhi la ragazza, quegli occhi verdi come il mare
(S-a uitat în ochii fetei, acei ochi verzi ca marea)
Poi all'improvviso uscì una lacrima e lui credette di affogare
(Dar apoi, o lacrimă i-a căzut și a crezut că se sufocă)

Sorrento este denumit „Surriento”, nume în limba napolitană . Se referă la vizitele frecvente ale lui Caruso la orașul de coastă și la Hotelul Excelsior Vittoria. Muzica și versurile refrenului sunt scrise într-un amestec de italiană standard și napolitană și se bazează pe un cântec corsican, intitulat „Dicitencello vuje” (Spune-i că îl vrea), publicat în 1930 de Rodolfo Falvo (muzică) și Enzo Fusco (text), scris conform celei mai bune tradiții a „romantelor” napolitane, cu un stil care amintește de operă.

Videoclipul oficial al piesei realizat de Lucio Dalla a fost filmat în „Suita Caruso” de la Hotelul Excelsior Vittoria, unde Caruso și-a petrecut majoritatea ultimelor săptămâni din viață, deși Caruso a murit la Hotelul Vesuvio din Napoli.

În 2015, cu ocazia celei de-a treia aniversări a trecerii în neființă a lui Dalla, GoldenGate Edizioni a publicat romanul biografic de Raffaele Lauro, „Caruso, cântecul, Lucio Dalla și Sorrento”, care, prin mărturii inedite, reconstituie legătura de aproape cincizeci de ani (din 1964 până în 2012) a marelui artist cu Sorrento („Sorrento este adevăratul colț al sufletului meu”) și inspirația autentică pentru capodoperă. Filmul documentar al aceluiași autor, „Lucio Dalla și Sorrento – Locuri ale sufletului”, a fost prezentat în premieră națională pe 7 august 2015 la Festivalul de Film Social World 2015 de la Vico Equense.

Opriți războaiele!