Messi, Haaland, Mbappe! Dar de Madjer vă mai amintiți?

Ce făcea el la Orașu Nou? Ei bine, convins anul trecut de fostul căpitan al Olimpiei, Mihăiță Florin Mureșan a ales să mai joace un an la echipa cu care a și reușit să câștige campionatul în Sălaj.  Discuția cu ”omul foarfecă”, cel aflat la vârsta la care Messi, Ronaldo sau Modric se mai dau în spectacol  la Mondialul din America Centrală și de Nord, s-a dus inevitabil spre competiția supremă a fotbalului mondial. 
Și, bineînțeles, spre șansele pe care echipele africane le au de a avansa spre fazele superioare. Elegant, a driblat un pronostic depre Senegalul lui și a vorbit despre calitatea pe care o au jucătorii din Africa. 
Mansi și-a început seria favoritelor cu Coasta de Fildeș apoi a mers spre Maroc, Egipt și a sperat ca Senegalul să poată trece de grupe cu o victorie în ultimul meci, cel cu Irak. Aici am adăuga că deși au făcut două meciuri bune cu Franța și Norvegia, senegalezii au nevoie de o victorie la cel puțin 3 goluri pentru a spera la o minune de cașificare. 
N-a pomenit nimic de Africa de Sud ori de Congo, Capu Verde, Ghana  sau Algeria. Toate cu șanse și ele de a merge mai departe, semn că fotbalul african, cu jucători școliți la academiile din Europa nu mai vin la Mondiale doar ca să facă act de prezență...
Și m-aș opri la favorita mea... Doar sentimental vorbind. Căci sunt conștient că n-au prea multe șanse de a rupe norii... E vorba de Algeria. De ce Algeria? Pentru că un copil fiind atunci în 1982 m-am bucurat că o echipă africană a îndăznit să bată RFG-ul. Adică Germania de Vest, cea care avea să joace finala doar pentru că Austria le-a dat meciul cu nerușinare într-un blat ce ar face invidioasă și acum Cooperativa lui Tata Jean și Pinalti.

Vă mai amintiți de Madjer?
    Algeria sau „Vulpile deșertului” cum frumos a scris Ioan Chirilă despre ei în cartea ESPANA 82,  au apărut pentru prima dată la un turneu final în 1982, în Spania, și au făcut imediat senzație. În primul lor meci mondial au reușit ceea ce părea imposibil: au învins Germania Federală, una dintre marile forțe ale fotbalului european, scor 2-1. 
    A fost o victorie simbolică,  prima mare lovitură dată de o echipă africană unei puteri europene la Cupa Mondială. Nu mai revin asupra înțelegerii rușinoase de la Gijon... Austria era calificată, iar RFG avea nevoie de un succes cu 2-1 pentru a trimite Algeria acasă... Austria, RFG și Algeria au terminat toate cu 4 puncte, atunci se dădeau două puncte la victorie, dar la golaveraj au mers braț la braț vorbitorii de germană...
Algeria anilor ’80 avea o generație de aur, cu jucători tehnici și inteligenți, iar printre ei strălucea un nume: Rabah Madjer.
La Mondialul din 1982, Madjer a fost autorul primului gol al Algeriei într-o Cupă Mondială. Dar povestea lui avea să devină legendară câțiva ani mai târziu, într-o seară de mai 1987, la Viena. În ceea ce avea să fie revanșa lui Madjer împotriva blatului Germaniei din 82.
Finala Cupei Campionilor Europeni dintre FC Porto și Bayern München părea controlată de germani. Bayern conducea cu 1-0, iar Porto părea condamnată. Atunci a apărut magia lui Madjer.
Minutul 77. Mingea ajunge la algerian, cu spatele la poartă. În loc să întoarcă, să șuteze sau să caute o pasă obișnuită, Madjer inventează ceva ce avea să intre în istorie: un călcâi perfect, un gest de geniu, mingea trece printre fundași și intră în poartă. 1-1.
Porto avea să câștige finala cu 2-1, cucerind primul său trofeu european important, iar golul lui Madjer a devenit una dintre cele mai frumoase execuții văzute vreodată într-o finală europeană.
Algeria a mai avut momente mari la Mondiale. În 2014, în Brazilia, a ajuns pentru prima dată în optimile de finală, după o evoluție spectaculoasă în grupe, inclusiv victoria cu 4-2 împotriva Coreei de Sud. În optimi a pierdut dramatic în prelungiri cu Germania, dar a ieșit din turneu cu respectul întregii lumi.
M-am trezit să văd, dis- de-dimineață, marți, să văd Algeria. Și să le țin pumnii cu Iordania. Și la final m-am bucurat pentru victoria algerienilor... Așa în amintirea călcâiului lui Madjer din 87. Și a nedreptății ce le-au făcut-o în 82 nemții și austriecii. 
Știu că acum e de bon ton să vorbești doar de Messi și recordurile lui, de Mbappe care pare renăscut sub Deschamps după sezonul ratat de la Real ori de Halaand și ai lui vikingi de speriat. 
De Messi am scris, de Mbappe mai avem vreme, iar de la norvegieni promit să scriu câteva rânduri, mâine, despre omul lor de pe banca tehnică. Despre cârmaci.Și povestea lui uimitoare de viață. Și de moarte.