Mai întâi se cuvine să constatăm că la noi e caniculă și la ei se face pauză de hidratare. Americanii au transformat fotbalul nostru în soccer iar acum în show NBA. Au reușit să împartă meciurile în patru sferturi cu pauze numai bune de pus reclame la TV. De curiozitate m-am uitat la ora meciului de la San Francisco erau 19 grade. Celsius. Dar pauza n-a lipsit. De hidratare. Spre exemplu, la barajul de promovare de sâmbătă de la Orașu Nou au fost peste 30 de grade și probleme cu căldura a avut până și celebrul omu-foarfecă... Mansour. Concluzie... americanii nu doar că au pus 48 de echipe pe listă și un număr record de meciuri... acum cu pauzele astea chiar l-au făcut cel mai luuuuung Mondial din istorie.
.............................................................................
Mergem la meciuri și echipe, dezamăgiri și confirmări... Ei bine Turcia e cu bagajele la ușă. Celebrul Hakan Sukur a lor l-a supărat pe Erdogan pentru orientările lui politice și a ajuns azilant politic și șofer de BOLT. Cred că e șoferul de Bolt din SUA cu cel mai tare CV... Nu vreau să mă gândesc ce le-ar face Erdogan lui Calhanoglu & co după umilința de la acest Mondial... Dacă i-ar sta în putere pe unde oare i-ar exila pe ienicerii lui Montella? La drept vorbind să ai peste 70% posesie și cu Paraguay și cu Australia și să nu dai niciun gol asta e mai rușinos ca bătaia luată în mlaștina de la Vaslui din 1475 de la Fane a nostru. Cel Mare. Cu sfințenia mai rămâne de discutat.
.............................................................................Apros pos de Australia... Abia aștept meciul derby al grupei dintre echipa Cangurilor și Paraguay. Adică unii ce-au ținut 27% de minge cu turcii și alții care au avut-o n posesie 21%. Tare-s curios dacă vor știi ce să facă cu obiectu’... la meciul direct. Te pomenești c-om avea un zero la zero de toată plictiseala. Și ca să ne enervăm și mai mult... S-or califica la braț cele două super forțe în turul 2. Și încă o poveste cu australieni... La meciul lor cu SUA, la VAR, am avut impresia c-a stat Trump. Donald, și nu băiatu’ de la snooker. Iar pentru Australia parcă au jucat 11 de Crocodile Dundee... personajul ăla cu un cuțit cât un iatagan ce-a zburat la New York ca să vadă pentru prima dată-n viață un bideu...
............................................................................. Tot la capitolul dezamăgiri îi trecem și pe ”celești”. Uruguay nu mai mușcă pe nimeni. Era altceva pe vremea lui Luis Suarez. Acum Araujo și Betancour parcă au uitat că joacă-n Europa la echipe de top, iar șansele lor de a merge mai departe se leagă de o eventuală victorie cu Spania. Cum Yamal, Pedri și Rodri par a-și fi revenit iar Oyarzabal a trecut peste șocul Capu Verde, e greu de crezut că fosta dublă campioană mondială, da-da, Uruguay are 2 trofee-n palmares (asta pentru cei mai tineri) va prinde 16-imile. Nu are rost să vorbim de Cehia, Ecuador, Bosnia, Scoția, căci de aici nu aveam nici mari așteptări... Vedem pe mai departe dacă Suedia sau Belgia și Croația vor confirma cel puțin la valoarea de pe hârtie a lotului și vor putea ajunge măcar în fazele eliminatorii...
.............................................................................
Și, la final, un gând și despre gestul iranienilor... Până la urmă de lăudat evoluția băieților ăștia veniți din Persia. Cei mai șicanați de la Mondial... Chiar dacă ne enervează și le pomenim țara și strâmtoarea Ormuz la fiecare alimentare de la pompă, una e politica și alta ar trebui să fie sportul, fotbalul. Iranul are două puncte după 2-2 cu Noua Zeelandă și 0-0 cu Belgia. Nici nu mai contează ce vor face în ultimul meci cu faraonul SALAH. Ei și-au câștigat respectul. Nu doar pentru modul în care au jucat ci și prin mesajul lăsat la vestiar la finalul remizei cu Belgia.
„De la Persia antică de acum mii de ani până la Iranul civilizat de astăzi, spiritul Iranului rămâne viu și neclintit”, se arată în deschiderea mesajului, ce conține hashtagurile #168 și #minab - o referire evidentă la numărul raportat de morți în urma atacului american asupra unei școli din orașul Minab, de la sfârșitul lunii februarie.Scrisoarea iranienilor continuă astfel: „Am venit la Los Angeles cu mândrie, am concurat cu onoare și am plecat cu demnitate. Vă mulțumim, Los Angeles, pentru ospitalitate.
Și mulțumim fiecărui iranian care și-a dat inima, vocea și sufletul pentru Iran pe parcursul acestor 180 de minute. Fie ca pacea, respectul și prietenia să domnească între toate națiunile”.
Și, la final, dacă tot am pomenit de pace, respect și prietenie să închei cu mesajul colegului Gruiță de la ” Caricatură”: OPRIȚI RĂZBOAIELE!
Florin Cristian Mureșan
