Ne-am dat întâlnire pe gazonul stadionului „Daniel Prodan”, acolo unde două tribune au fost deja puse la pământ, dar unde iarba e „de Wembley". Florin Fabian unul dintre cei mai valoroși fotbaliști crescuți de Olimpia Satu Mare, astăzi antrenor profesionist în Liga 2, la CSC Dumbrăvița, a acceptat invitația de a se întoarce la locul unde a început totul. Și a fost o întoarcere încărcată de emoție.
Născut odată cu promovarea
Florin Fabian s-a născut în 1974, la doar 150 de metri de stadion, în cartierul pe care localnicii îl numeau cartierul fotbaliștilor. Coincidență sau destin, anul nașterii sale a fost și anul în care Olimpia promova în prima divizie.
„M-am născut chiar în anul în care Olimpia promova. Ca și copil, auzeam vuietul tribunelor din curtea casei mele", a povestit Fabian cu un zâmbet în care nostalgia se amesteca vizibil cu mândria.
Copilăria i-a fost legată de stadion mai mult decât de propria casă, mărturisește el. Împreună cu colegii de generație, venea după antrenamente să tundă terenul, singura monedă de schimb care le deschidea poarta spre gazon și apoi se întorcea seara, după cină, să joace tenis cu piciorul pe pista stadionului. Era un loc viu, unde funcționau secții de atletism, tenis de masă, lupte și chiar box.
Și tot aici, la 19 ani, și-a cunoscut viitoarea soție, ea venită din lumea atletismului, el deja cu visul fotbalului în sânge. Stadionul Daniel Prodan nu e doar un reper sportiv pentru Florin Fabian, e un reper de viață.
Debutul, golgeteriatul și barajul de la Bistrița
Primul meci oficial în tricoul Olimpiei a venit în 1992, într-o partidă cu Metalul Bocșa, câștigată cu 4-2 sub bagheta antrenorului Ioșca Vigo cel care l-a promovat în prima echipă. Fabian recunoaște că, deși cele mai bune sezoane din punct de vedere statistic le-a avut la Electroputere Craiova, cele mai intense momente le-a trăit în galben-albastru.
Sezonul 1995-1996 rămâne în memoria sa ca o perioadă de grație: a fost golgheterul seriei a doua din Divizia B, iar relația dintre echipă și public a atins un apogeu.
Momentul simbol? Barajul de la Bistrița, împotriva CFR Cluj când peste 5.000 de sătmăreni au călătorit pentru a-și susține echipa, inundând stadionul într-o mare galben-albastră. „Un localnic din Bistrița mi-a spus că n-a văzut în viața lui atâția suporteri ai unei echipe oaspete pe stadionul lor", rememorează Fabian. Olimpia retrogradase din cauza unei depunctări, nu sportiv, iar publicul din Satu Mare nu-și dorea decât un lucru: să-și vadă echipa înapoi acolo unde îi era locul.
„Fotbalul din trecut era mai artistic"
Discuția a luat și o turnură filozofică atunci când s-a vorbit despre diferența dintre fotbalul de altădată și cel de astăzi. Fabian, care se consideră un „precursor al fotbalului romantic", un concept căruia i-a dedicat și o carte, a împărtășit o reflecție primită de la un antrenor din generația mai veche: „Fotbalul din trecut era mai artistic."
„Era mult mai multă pasiune", explică Fabian. „Se juca pentru spectacol, pentru public. O pasă cu călcâiul, un dribling de efect astea ridicau tribunele în picioare. Astăzi, fotbalul e dominat de marketing și de rațiuni financiare. Uneori parcă mingea rămâne în plan secund."
Observația se extinde și la Campionatul Mondial din 2026, unde Fabian consideră că s-a vorbit mai mult despre prețuri, sponsori și pauze publicitare decât despre fotbal în sine. O Spanie campioană meritată, o Argentină surprinzător de modestă în finală, dar și dezamăgiri venite din partea Braziliei și Franței, tabloul unei competiții în care spectacolul sportiv nu mai e întotdeauna protagonistul.
Antrenor la Dumbrăvița, sătmărean în suflet
De mai bine de un sezon, Florin Fabian antrenează CSC Dumbrăvița, a cincea sa echipă de Liga 2. E o comună cu 35.000 de locuitori lângă Timișoara, cu o academie de 500 de copii și un proiect de club construit în jurul comunității.
„Mă duc acolo unde munca mea e respectată", spune Fabian, fără amărăciune, dar cu o nuanță care dă de gândit. Privind spre noul sezon, el vede ca favorite la promovare Poli Timișoara și FC Bihor, echipe pe care le-ar susține ca om din vestul țării.
Dar Olimpia rămâne în gândul său. „CSM Olimpia va juca în Liga 3. Publicul din Satu Mare și-ar dori altceva. Din 2006 încoace ,20 de ani echipa a stat doar 5 sezoane în Liga 2. Restul: Liga 3 sau inexistență. Trebuie să ne pună pe gânduri."
Întrebat despre Gheorghe Hagi la cârma echipei naționale, Fabian nu se mulțumește cu un răspuns simplu. El crede că Hagi trebuie să aducă mult mai mult decât o mentalitate de câștigător la nivel de selecționată, trebuie să imprime o viziune de ansamblu întregului fotbal românesc, de la federație până la academiile din teritoriu.
„Fără materie primă, nu poți face rezultate la echipa națională", avertizează Fabian. „Ar trebui un proiect pe 10 ani. Trebuie reconstruit totul, mentalitatea, pregătirea, metodica."
A doua pasiune: scrisul
Pandemia i-a revelat o latură neașteptată. Încurajat de prietenul său Viorel Câmpian de la Biblioteca Județeană, Fabian a scris o monografie la centenarul Olimpiei (2021) și apoi volumul „ Poveștile fotbalului romantic" o carte plină de povești din vestiare, de amintiri din anii '90, de figuri legendare precum Helvei sau Kaiser.
„Nu mă consider scriitor", precizează el cu modestie. „E o pasiune secundară. Dar recenziile au fost pozitive, iar oamenilor le-a plăcut."
Volumul al doilea din „ Poveștile fotbalui romantic" este deja în lucru și ar urma să fie prezentat publicului sătmărean în septembrie. „Este o carte și mai interesantă decât primul volum", promite autorul.
Un stadion care trebuie să rămână
Dialogul s-a încheiat acolo unde a început, pe stadionul „Daniel Prodan”, între tribunele care mai stau încă în picioare și amintirile celor care au căzut.
Fabian și-a exprimat dorința ca stadionul să rămână un stadion de fotbal, nu să fie transformat în altceva. El vede posibilitatea adăugării unei tribune metalice, acoperite, pe lângă tribuna principală existentă o soluție care ar respecta atât standardele actuale, cât și spiritul locului.
„Nu sunt doar amintirile mele aici. Sunt amintirile unor generații întregi de fotbaliști și spectatori. Acest stadion face parte din patrimoniul sufletesc al orașului."
Cuvinte pe care le simți adevărate, rostite de un om care s-a născut lângă acest teren, a crescut pe el, a marcat goluri pe el, și-a cunoscut dragostea pe marginea lui și, într-o zi, poate, va reveni să-l antreneze din nou pe cel care îi poartă încă numele în inimă: Olimpia.
Nicolae Ghișan
