Infantino, genial pentru unii, diabolic pentru alții. Așa va rămâne în memoria acestui Mondial. Boss-ul de la FIFA a mărit numărul echipelor participante, a dus competiția în trei țări nord-americane, a pupat inelul lui Trump și a împins subtil Argentina lui Messi spre careul de ași. În plus, Argentina – Spania este finala perfectă, nu doar pentru că avem duelul mult așteptat Messi vs. Yamal, ci și pentru că le vom avea față în față pe primele două clasate în clasamentul FIFA.
Am mai adăuga la nebunia lui Infantino și pauzele de publicitate și hidratare, boom-ul de marketing și, mai ales, audiența Mondialului. Asta în ciuda prețurilor la bilete, comparabile cu cele ale alcoolului de pe piața neagră din vremea Prohibiției și a lui Al Capone. Ca o bomboană pe tort, delegarea unor arbitri mediocri la semifinale, doar de dragul de a împăca toate confederațiile FIFA.
Despre Spania – Franța am scris deja. Iar despre Anglia – Argentina ar fi de povestit doar din minutul 60 încolo. Noua achiziție a Barcelonei, Gordon, a deschis scorul. Tuchel a jucat inteligent cu aripile... până la 1-0. După care cineva pare că i-a amintit că niciun antrenor străin, în istoria Campionatelor Mondiale, nu a cucerit titlul suprem pe banca altei naționale. Și de aici... blackout.
Cum să alegi să te aperi când pe teren îi ai pe Kane și Bellingham? Mai mult, să te aperi cu Kane la Messi! Cum să renunți la inițiativă în fața Argentinei și să speri că vei rezista o jumătate de oră? Argentina nu e Mexic și nici Congo. E campioana mondială, o echipă care își permite luxul de a-l ține pe Lautaro pe bancă.și care, din fericire, nu îl are antrenor pe Diego Simeone. Ci pe Scaloni omul fotbalului spectacol.
Anglia s-a învins singură. La schimbările făcute de Tuchel ai zice că și-a tras singur un glonț în picior. O să-l pună la zid presa din Insulă. Și pe bună dreptate. Numai Tata Puiu a putut bate Argentina cu celebrul stil „cur de găină”, cu mențiunea că, în 1994, Hagi nu s-a apărat la Batistuta.
Vorba unui bun prieten din copilărie: Federația Engleză a ales greșit neamțul de pe bancă. Nu Tuchel, ci Klopp trebuia să fie ales.
Vom avea și finala mică, Franța – Anglia, un meci care contează mai mult pentru statistici decât pentru istorie.
Și apoi, Argentina – Spania. Cu mențiunea că spaniolii, dacă îți dau un gol, tot ei țin de minge. Tot ei te atacă, tot ei te adorm și tot ei cred în puterea grupului. Ceea ce Tuchel n-a înțeles.
Numai fan Barcelona să nu fii în aceste momente... Messi sau Yamal? Messi, pentru istorie? Yamal, pentru că, la doar 19 ani, ai impresia că te încântă de o viață pe Camp Nou?
Nu am o favorită în finală. Aș înclina spre Messi doar pentru că va fi cel mai vârstnic jucător de câmp care va juca o finală de Campionat Mondial. Portarul Dino Zoff rămâne recordman cu cei 40 de ani și 133 de zile în finala din Spania 1982 câștigată de Italia, 3-1 cu RFG. Și pentru că are șansa de a-l depăși definitiv pe Maradona. El Pibe de Oro a câștigat Mondialul în 1986, iar apoi și-a dus cu greu echipa în finala din 1990, pierdută în Italia în fața Germaniei lui Matthäus și Brehme. Acum, Messi are deja titlul cucerit în urmă cu patru ani, iar duminică poate dubla povestea cu un succes în fața Spaniei.
Visca Barça! Visca Messi! Visca Yamal!
Hai cu o finală spectacol. Pentru istorie!
Florin Cristian Mureșan
