Ce mai rămâne de spus și de scris după una dintre cele mai dezechilibrate semifinale de Campionat Mondial din 1982 încoace? Sigur că a mai fost acel accident, 7-1 dintre Germania și Brazilia, dar acum vorbim despre un Spania – Franța în care băieții lui Deschamps aveau totul de partea lor: presa, specialiștii, Mbappé, Dembélé, Olise și, peste toate, mândria de a juca pentru calificare chiar de Ziua Națională a Franței. Doar că „Marseilleza” și celebrul refren „Allez enfants de la patrie” au fost transformate de vecinii de peste Pirinei în la fel de celebrul cântec de adormit francezii: „Frère Jacques, Frère Jacques, dormez-vous...”. Ar fi trebuit să urmeze și „Sonnez les matines”, doar că ceasul lui Deschamps s-a stricat, iar naționala Cocoșului Galic a rămas fără cucurigat.
Franța a mai pierdut două semifinale. Una epică, pe nedrept, în 1982, cu RFG, când Schumacher, portarul, nu pilotul de Formula 1, l-a făcut KO pe Battiston fără să se acorde nici măcar fault. Astăzi, cu VAR, probabil ar fi văzut cartonașul roșu direct. Apoi, în 1986, când, la fel ca și acum, Platini & Co. erau mari favoriți după sfertul de poveste cu Brazilia, arbitrat de Ioan Igna, dar au cedat, tot cu 0-2, în fața unui pragmatic RFG. În cele două semifinale pierdute, francezii au jucat fotbal... acum l-au lăsat la vestiare. Mai este și povestea de acum patru ani, din finala cu Argentina, când în prima repriză au existat doar Messi & Co. pe teren. În partea a doua însă, Mbappé și-a tras echipa după el și doar piciorul salvator al lui Dibu Martínez din minutul 120 i-a făcut pe sud-americani campioni mondiali.
Că am amintit de Mexic 1986, ei bine, o plăcere să-l revezi, la televisor cum e și rubrica, pe celebrul mijlocaș brazilian Paolo Falcão , după 40 de ani. Acum, analist în studioul RAI Uno, înainte și după semifinală. A lăudat, firesc, jocul de echipă al Spaniei. N-a știut să aleagă omul meciului între Pedri, Pedro Porro, Dani Olmo, Oyarzabal sau Yamal. Despre ultimul a amintit doar că, la 19 ani abia împliniți, a arătat că poate fi cu adevărat un om de echipă: sclipitor la nevoie și muncitor pentru echipă în rest. Cât despre Franța? „Dezamăgitor.” N-a uitat să-și taxeze nici naționala Braziliei. Mai că nu i-a făcut mercenari. „Nu doar că n-au jucat ca brazilienii, dar la final au arătat ca o trupă de mercenari”, cu trimitere la faptul că, după eliminare, în avionul care a dus naționala înapoi la Rio era un singur fotbalist. Restul, în frunte cu Ancelotti, au zburat nu doar cu gândul... în vacanță. Asta explică, oarecum, un nou eșec al naționalei carioca.
La momentul apariției în ediția tipărită a GNV ( tipografia se ânchide înaintea finalului în Anglia-Argentina) se va ști și cu cine va juca Spania finala. Pentru cartea de istorie a fotbalului, aș vrea un duel Yamal – Messi: viitorul contra trecutului, 19 ani contra 39 de ani și un singur cuvânt comun: Barcelona. Dar pentru românul nostru rege, Charles de la Viscri și Breb, cred că o finală Anglia – Spania ar da competiției o poveste ca o bătălie din filmele cu corăbii, pirați, conquistadori spanioli și falnici colonizatori britanici.
Mondialul e la final și rubrica noastră mai are parte de vreo trei episoade. Am trage câteva scurte concluzii. Toată lumea a râs de Oyarzabal după Spania – Capul Verde 0-0. Acum el este cel care râde la urmă, cu cele cinci reușite de la Mondial. În plus, Spania rămâne o lecție de învățat și de urmat pentru noi. Yamal și Cubarsí au abia 19 ani. La noi, repet o idee mai veche, ar fi fost trimiși pe la echipe-satelit din Liga a III-a. Ca să dau doar cazul lui Fică, de la CFR-ul lui Dan Petrescu, schimbat ca un junior după doar câteva minute. Miza pe tineri la noi rămâne una mai degrabă artificială, pentru că există o regulă. Dar despre modelul Spaniei, nu doar în fotbal, ci și în alte sporturi de echipă – baschet, handbal –, vom vorbi în rubrica viitoare.
Apoi, vedem că după Mondial încep să apară și primele transferuri. poi vedem că după Mondial încep să apară și primele transferuri. Youri Tielemans la Manchester United. O adevărată lovitură de imagine și de valoare pentru “Diavolii Roșii”
Apoi Germania l-a pus selecționer pe Klopp, Italia nu s-a calificat, dar mută interesant. Cu Paolo Maldini director tehnic, aș zice în rolul lui Mihai Stoichiță la FRF. Se caută antrenor la Squadra Azzurra și se vorbește despre Conte, Bonetti, Mancini și... Pep Guardiola. Chiar așa... cum ar arăta un duel Germania – Italia cu Klopp și Pep pe bănci?
La final, una simpatică de la FRF. De la Casa Fotbalului au fost anunțate echipele care au dreptul să joace în Liga a II-a din 1 august. Nu contează că unele acumulează datorii istorice către jucători sau că la telefonul clubului nu mai răspunde nimeni. Ori că, în alte cazuri, aceeași Federație n-a omologat încă rezultatele din Liga a III-a, ca să știm sigur cine a terminat oficial pe locurile de promovare. Important e să împăcăm pe toată lumea. Sau, mai degrabă, să nu supărăm pe nimeni. Că, deh, mai sunt alegeri de câștigat!
Florin Cristian Mureșan
