Există oameni care își lasă amprenta în istorie. Alții își lasă numele... în sacul cu gunoi. La Medieșu Aurit, un campion al inteligenței de carton a decis să arunce deșeuri unde i-a venit bine. Doar că, într-un moment de inspirație negativă, a avut grijă să strecoare printre gunoaie și documente cu propriul nume.
Practic, omul n-a mai avut nevoie nici de camere de supraveghere, nici de detectivi. S-a autodenunțat cu o eficiență demnă de manualele despre „așa nu”.
Primăria i-a transmis elegant că Medieșu Aurit nu este groapă de gunoi și l-a invitat să se prezinte în 24 de ore la postul de poliție. Corect. Dacă tot și-a lăsat cartea de vizită în mormanul de deșeuri, ar fi și păcat să nu continue vizita până la capăt.
Poate că unii cred că natura e menajera lor personală și că pădurile, câmpurile sau șanțurile sunt containere gratuite. Nu sunt. Sunt ale tuturor. Iar cei care le transformă în gropi de gunoi nu sunt „șmecheri”, ci doar dovada vie că bunul-simț nu se colectează selectiv.
Data viitoare, dacă tot vreți să vă semnați opera, încercați un tablou. E mai puțin rușinos decât să deveniți celebru pentru că v-ați aruncat gunoiul... împreună cu identitatea.
