VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
De: ELISABETA VERESS – Editorialist – corespondent pe zona Maramureș la VERTICALI PENTRU ROMÂNIA; Membră a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI FILIALA ”ANTON DAVIDESCU” Satu Mare; Membru a ASOCIAȚIEI JURNALIȘTILOR ȘI SCRIITORILOR DE TURISM DIN ROMÂNIA; Membră a UNIUNII ARTIȘTILOR OLASTICI din România; Vicepreședintă a ASOCIAȚIEI ”DIAMANT DE MARAMUREȘ” – Cavnic, organizatoare a Taberei Internationale ”ELISABETA ART CAVNIC”;
Există artiști care nu sculptează lemnul, ci îl ascultă, care nu îl forțează, ci îl însoțesc, care nu caută forma, ci o eliberează.
O EXPOZIȚIE,
CA O RESPIRAȚIE A NATURII
Gáva Zsolt este unul dintre acești rari meșteri ai materiei vii,
iar expoziția sa vernisată în foaierul fostului cinematograf și hotel Ștefan din Baia Mare a fost o demonstrație de sensibilitate, rigoare și noblețe artistică.
Lemnul ca ființă … sculptura ca dialog
Opera lui Gáva Zsolt se construiește pe o relație profundă cu materialul, iar lemnul nu este pentru el un suport inert, ci un partener de creație. Fiecare lucrare păstrează fibra, respirația, tensiunea internă a trunchiului din care s-a născut. Formele sunt fluide, curgătoare, aproape feminine, dar nu figurative; ele trimit la arhetipuri: la rădăcini, la spirale, la trunchiuri care se deschid ca niște rugăciuni mute.
Sculptura nu imită natura, ci o continuă, iar în fața acestor lucrări, privitorul nu simte doar frumusețe, ci și o anumită gravitate. Lemnul, în mâinile lui Zsolt, devine un organism care a trăit, a crescut, a îndurat, iar acum se transformă în simbol.
DryadArt – mitologia pădurii transpusă în formă
Numele „DryadArt”, asociat unei părți din creația sa, nu este o simplă etichetă … este o declarație de intenție. Dryadele, nimfele copacilor, sunt spirite protectoare ale pădurii, iar sculpturile lui Zsolt par într-adevăr locuite de o prezență discretă, vegetală, ancestrală.
Ele nu sunt doar obiecte estetice, ci fragmente dintr-o mitologie personală, în care lemnul devine purtător de sens.
Dialogul cu pictura pe suport lemnos
Expoziția a avut o subtilă armonie între sculptură și pictura realizată pe suport lemnos. Această asociere nu a fost întâmplătoare: pictura pe lemn, cu textura ei caldă și organică, amplifică mesajul sculpturilor, culoarea, aplicată pe fibra naturală, devine o prelungire a formei sculptate, iar sculptura, la rândul ei, pare să iasă din planul picturii, ca și cum lemnul ar continua să crească, să se miște, să respire. Este un dialog între două arte care împărtășesc aceeași rădăcină: respectul pentru material și pentru povestea lui.
Opera lui Gáva Zsolt se remarcă prin câteva trăsături esențiale:
Lucrările au unitate stilistică, prin faptul că sunt imediat recognoscibile, semn al unei identități artistice mature, măiestria tehnică care reiase din suprafețele impecabil finisate, curbe fluide, echilibru vizual, simbolismul organic reliefat prin formele care evocă viață, creștere, regenerare, și echilibru între masiv și delicat, lemnul rămânând puternic, într-o formă grațioasă.
Stilul este atât de coerent, încât uneori lucrările par „din aceeași familie” … dar aceasta nu este o limită, ci semnul unei viziuni unitare, a unui artist care și-a găsit vocea și o cultivă cu consecvență.
Un spațiu cu memorie: fostul Cinematograf și Hotel Ștefan
Expoziția a avut loc într-un spațiu încărcat de nostalgie: foaierul fostului Cinematograf și Hotel Ștefan. Pentru băimăreni, acest loc nu este doar o clădire, ci o parte din memoria orașului. Acolo s-au văzut primele filme color, acolo au avut loc întâlniri, baluri, conferințe, acolo s-au trăit emoții care astăzi par departe.
Astăzi, clădirea se află într-o stare avansată de degradare …
dar tocmai această degradare a dat expoziției o aură aparte, iar sculpturile din lemn, vii și calde, au contrastat cu pereții obosiți, cu tencuiala căzută, cu ecoul unui trecut care cere să fie salvat. A fost ca și cum arta ar fi venit să aprindă o lumină într-un loc uitat, să-i amintească orașului că memoria merită respect.
Mulțumiri și felicitări
organizatorilor, curatorilor și tuturor celor care au făcut posibil acest eveniment, într-o vreme în care cultura este adesea împinsă la margine; iar a organiza o expoziție de o asemenea calitate, într-un spațiu încărcat de istorie, este un act de curaj și de responsabilitate.
Ei au reușit nu doar să aducă în fața publicului opera unui artist remarcabil, ci și să redea pentru câteva zile viață unui loc care merită să renască.
Expoziția lui Gáva Zsolt nu a fost doar un eveniment artistic, ci o experiență …
o întâlnire cu lemnul viu, cu mitologia pădurii, cu memoria orașului și cu frumusețea care poate apărea atunci când un artist autentic își pune sufletul în mâinile materiei.
Într-o lume care uită repede, sculpturile lui Zsolt ne amintesc că există forme de artă care nu trec, ci rămân … ca niște rădăcini.
SPONSORII EDIȚIEI:
