De: VALERIU IOAN - SENIOR EDITOR LA VERTICALI PENTRU ROMÂNIA; VICEPREȘEDINTE AL FILIALEI ”ANTON DAVIDESCU” SATU MARE, a UNIUNII ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA –
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
În mod liniar, irepetabil, viaţa omului se îndreaptă spre un „asfinţit”, iar ”hommo sapiens” dorește ca acest final de drum să se încheie cu „Happy End”. O dorinţă legitimă, am putea spune, a fiecărei fiinţe umane, ţinând cont de zbaterile societăţii umane de a-şi „asigura” un viitor cât mai sigur și fericit.
PRIETENUL NOSTRU COMUN,
LIBERUL ARBITRU
(ARTelier Photography - LA PÂNDĂ)
Dumnezeu, de-a lungul timpurilor, ne tot amintește că putem să ne alegem viitorul, pentru că mâine nu poate fi altceva decât ceea ce hotărâm noi azi, ca ziditori ai „destinului”, împreună - sau nu - cu EL.
În viitor nu pot fi surprize, va fi așa cum îl făurim, așa cum îl construim, întâi în inima noastră, iar părerea noastră de azi este foarte importantă, pentru că de ea poate depinde însuși viitorul omenirii, existența sau dispariția speciei umane; poate fi cel mai hotărâtor AZI, în inima mea, în a ta, în inimile noastre.
A fi, sau a nu fi manipulați de mentalitatea lumii
Nu întotdeauna ideile care determină mersul lumii și conduc societatea contemporană spre viitor ne pot ajuta în alegerea drumului corect în viață. Această realitate am experimentat-o zilele trecute, când, dorind să-mi scot familia în oraș, în vacanța de după primul modul școlar, mi-am achiziționat bilete de cinema.
Totul a fost bine și frumos, ne-am prezentat în ziua și ora stabilită în hol, ne-am așezat comod în scaune și …
Nu întotdeauna socoteala de acasă se potrivește cu realitatea de după
Producția Insula Pierdută este prezentată pe pagina de cinema având titlul original
Forgotten Island, cu durata de 1 oră și 50 de minute, avându-i în distribuție pe
Jenny Slate, Dave Franco, Amielynn Abellera, sub regia semnată de
Joel Crawford, Januel Mercado, producător fiind
Universal Pictures.
Până aici, totul bine și onorant, mai ales că publicul are la îndemână și prezentarea de pe site: ”Animația spune povestea a două bune prietene care rămân blocate în lumea mistică a Nakali, unde singura lor șansă de scăpare ar putea să le coste toate amintirile pe care și le-au făcut împreună.”(Sursă foto: https://www.cineplexx.ro/film/Insula-pierduta). Motive tocmai bune, pentru ca eu cu familia să ne pregătim a savura două ore de vizionare, care se anunța de calitate.
După 15 minute de reclamă, proiectorul ne-a introdus în atmosfera lumii din film,
unde două adolescente resping plictiseala și inutilitatea școlii, fug de la ore și intră într-o lume a nonconformismului care este condusă de forțe demonice care se întrec în a le atrage în scenariu.
Dincolo de violența dusă la extrem, de țipetele, efectele tridimensionale cu tendințe diabolice în care se schimbau cadrele din film, apare, într-un templu al rușinii, într-un tablou, chipul Mântuitorului Iisus Hristos, iar la baza tabloului, pe o masă, tronând un porc.
În tot firul scenariului răzbate ideea de schimbare și maturizare ale cele două domnișoare, care în cele din urmă trebuie să devină mai înțelepte, mai mature, mai pregătite pentru provocările vieții.”
Dumnezeu, Creatorul, a voit ca noi înșine să hotărâm soarta lumii,
să putem contribui la „stingerea” oricărui tip de conflict armat de pe glob, oricât de grav și de extins, la eradicarea foametei în țările din „Lumea a Treia”, la dispariția oricărei forme de discriminare și de egalitate între oameni.
Uneori ne vedem viitorul reprezentat printr-un nou tip de „iPhone”, computer sau mașină, alteori ne luăm în mâini libertatea de a ne hotărî viața ”în stilul nostru”, într-o violență a impunerii propriilor idei.
(ARTelier Photography - JUST PLAYING ...)
De multe ori, preferăm ca altcineva să ne fie „patron” și ne vedem înconjurați de „modele perfecte”, care ne pot asigura un viitor sigur, descoperind în cele din urmă că acești „zei moderni” nu fac altceva decât să ne abandoneze în propriile noastre idei, lipindu-ne pe frunte etichete și lozinci pompoase.
Recitind ideile enumerate până acum, nu pot să nu subliniez următoarele întrebări:
De ce este nevoie ca să introducem manifestări demonice în desenele animate?
Dorim să ne creștem copiii într-un mediu sigur, liniștit, oferindu-le stabilitate și siguranță - oare imaginile demonice pot să le asigure un astfel de mediu, toate elementele fiind însoțite și de țipete și efecte sonore groaznice? Nu cumva ele aduc sentimente de frică de întuneric, teama copiilor de a rămâne singuri, blocaje psihice, emoționale … și mai târziu, la maturitate, neasumarea propriilor responsabilități? Psihologii și sociologii atrag atenția că adolescenții și tinerii care consumă astfel de informații devin persoane cu tendințe de izolare, cu manifestări extremiste, chiar suicidare.
Demonizarea personalului didactic slăbește și îngreunează
activitatea sistemului de educație național
A promova prin diverse canale media, inclusiv prin producții cinematografice, idei anti-școală arătând proasta pregătire a personalului didactic și de conducere, slaba utilitate a sistemului educațional, nu poate să ducă decât la slăbirea încrederii în sistemul de învățământ, iar manifestările de violență școlară, în toate formele, care par să se înmulțească în societate, atacurile elevilor și ale părinților împotriva cadrelor didactice, din ce în ce mai frecvente, arată că ne aflăm într-un conglomerat, pe buza prăpastiei. Cine ar avea de câștigat din momentul în care noi, ca popor, am intra într-un continuu război civil, fără ieșire?
Momentul în care religia este discriminată …
nu poate conduce la nimic bun, în sceptrul pacificator al societății umane.
Fiecare om are dreptul de a-și defini, practica și manifesta credința în Divinitate, drept exprimat clar de: Articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată în anul 1948; Constituția României - Articolul 29 și Legea 489 din data de 28 decembrie 2006 (republicată), aprobată de Parlamentul României. Astfel că fiecare om este liber de a crede sau de a nu crede în Dumnezeu, într-o formă sau alta.
Democrația reprezintă forma cea mai de preferat de a ne trăi existența pe această minunată planetă albastră numită Pământ. Am ajuns să trăim alături opt miliarde de oameni din religii și credințe diferite și avem toate motivele, noi ca români, să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru pacea pe care o trăim, într-o lume zdruncinată de războaie.
În acest context, cum putem interpreta momentele din filmul mai sus menționat în care apare chipul Domnului Iisus Hristos așezat pe o masă pe care se afla un porc? Ne poate îngădui educația celor ”7 ani de acasă” să aducem atingere, în orice fel, simbolurilor religioase în care aproapele crede?
Cu toate acestea Dumnezeu ridică soarele pe cer în fiecare zi
și dorește ca omul să lepede întunericul, să iasă la Lumină, să redevină co-participant la propria-i Mântuire, prin efort și autodepășire.
(ARTelier Photography - ÎNAINTE DE PLECARE)
Cred că o colaborare cu autoritățile din cadrul Centrului Național al Cinematografiei ar putea fi benefic și propunem ca la prezentarea producțiilor cinematografice care rulează în sălile de cinematograf din România să se introducă câte o etichetă de recomandare (ca la emisiunile din cadrul televiziunilor naționale), dar și recenzii mai cuprinzătoare cu privire la acțiunea filmelor.
Haideți să ne folosim în mod constructiv liberul arbitru, să luăm cele mai bune hotărâri de viață, pentru că viitorul nostru depinde de cum ne hotărâm prezentul.
Cu speranță, credință în Dumnezeu și încredere în oameni:
Valeriu Ioan
