George Negrea: «Polonia e o țară specială pentru români»

George Negrea: «Polonia e o țară specială pentru români»














Cantautorul sătmărean George Negrea, întors acasă după patru ani de misiune culturală la Varșovia, a fost invitatul emisiunii Satu Mare Cult, filmată la Centrul de Creație din Satu Mare. A vorbit despre drumul lui în muzica folk, despre dragostea de-o viață pentru Polonia și despre tragedia care a umbrit în zilele acestea o metropolă pe care o simte ca pe o a doua casă — Cracovia.

De la Satu Mare la Varșovia

Plecarea din Satu Mare a venit în plină pandemie. „Nici nu s-a terminat bine pandemia, de fapt nu se terminase, când am plecat”, povestește George. A primit o misiune culturală în Polonia, la Varșovia, unde a locuit patru ani și a activat în cadrul Institutului Cultural Român și al Ambasadei României. Rolul lui: să promoveze cultura românească în toată Polonia, nu doar în capitală.

A fost, spune el, o experiență grozavă, din care a învățat enorm. Iar faptul că nu mai locuiește fizic acolo nu a încheiat colaborarea. A fost în Polonia în urmă cu o lună, pleacă din nou zilele acestea, iar de 1 Decembrie pregătește, împreună cu partenerii polonezi, nu un singur spectacol, ci o suită de evenimente dedicate deopotrivă românilor și polonezilor.

Legătura cu muzica vine de departe. George cântă folk încă din liceu, și spune că totul a pornit de la dragostea pentru poezia bună, care „merge bine cu muzica bună”. De aici, plus chitara, s-a născut cântecul.

A fost, în primul rând, discipolul lui Octavian „Tavi” Bud, dar a învățat și de la alți folkiști mari, precum Ducu Bertzi sau regretatul Vali Moldovan. „Poți să înveți muzica folk din caiete, dar trăirea alături de un artist mare n-ai cum s-o deprinzi altfel”, spune el.

Despre Tavi Bud vorbește ca despre un stâlp al formării lui — „un rockstar al muzicii folk din România”, bine cunoscut dincolo de Satu Mare. Împreună cu Emilian Onciu, Bud a fost unul dintre vârfurile folkului sătmărean și făcea parte din cercul apropiat al lui Adrian Păunescu. Amintirile sunt multe; una singură e greu de ales. George o povestește pe cea a unei nopți întregi de după un concert în Satu Mare, când, cu Tavi și cu prietenii, au colindat orașul din local în local — Old Place, Music Cat — cântând până către cinci dimineața, la singura crâșmă rămasă deschisă, lângă gară. „O energie incredibilă”, își amintește cantautorul.

«Țara din Noi» și scenele care l-au consacrat

Momentul în care a înțeles că folkul înseamnă mai mult decât o pasiune a venit când a văzut că e apreciat — și când oameni cu greutate i-au întins o mână. Felician Pop l-a ascultat, l-a ajutat cu promovarea și l-a adus în spectacolele organizate împreună cu Centrul de Creație și Consiliul Județean. „Mi-am dat seama că trebuie să apas un pic pedala mai tare, că poate iese ceva frumos”, spune George.

Așa a apărut, la începutul pandemiei, primul album — Țara din Noi — cu sprijinul Centrului de Creație. Piesa care dă titlul albumului îi aparține, pe versuri de Felician Pop, și a devenit în 2019 un adevărat hit al diasporei, cântat prin Italia, Franța, Spania. Pe disc sunt însă și piese de dragoste: George se ferește de eticheta de „muzică patriotică”, tocmai pentru că, spune el, termenul a ajuns să fie denaturat de felul în care îl folosesc unii.

Cât despre scenă, momentul în care s-a simțit cu adevărat artist a fost recitalul de cinci melodii susținut în Piața Centrală din Cracovia, plină ochi, într-o seară de vară. Dar și acasă folkul „mai merge”: la un spectacol organizat în primăvară împreună cu Diu au venit 180 de persoane, s-au adus scaune de afară, iar 20-30 de oameni au rămas pe dinafară. „Ceea ce m-a făcut să cred că, cel puțin în Satu Mare, muzica asta trăiește”, spune el, amintind că anii ‘80, cu Cenaclul Flacăra, au fost momentul de vârf al genului.

Îndrăgostit de Polonia, de pe șoselele de țară

Relația lui George cu Polonia are 13-14 ani. A plecat prima dată acolo cu stereotipuri — țară fostă comunistă, sărăcie, lipsă de combustibil, hoteluri fără căldură — adunate de pe internet înaintea unei deplasări la un eveniment cu mașini retro, cu Daciile. Ajuns la fața locului, a descoperit cu totul altceva: „Stai, prietene, că e o țară...”. De atunci s-a atașat și s-a îndrăgostit de Polonia.

Ce îl cucerește sunt oamenii: sociabili, dezinteresați, mereu dispuși să stea de vorbă. În cei patru ani petrecuți acolo, de la nivel de ministere și președinție până la omul de rând întâlnit la o bere, spune că nu a simțit nici cea mai mică ostilitate când a spus că e român. Ba dimpotrivă: polonezii „se luminează” când aud de România.

Iar Polonia, insistă el, nu înseamnă doar Varșovia, Cracovia sau Gdańsk. A văzut orașe mari precum Wrocław sau Szczecin, dar și orașe mici la fel de îngrijite și de atractive. Secretul lui de călător e altul: a străbătut vreo 30-40.000 de kilometri pe drumuri de sat, ocolind autostrăzile. „Drumurile sunt foarte bune, aveți acces la tot, benzinării și magazine peste tot. Nu vă fie frică”, le recomandă celor care au timp să-și croiască drum prin satele poloneze, unde a găsit lucruri pe care nicio agenție nu le oferă. Una dintre pasiunile lui e, de altfel, zborul — a admirat câmpiile împădurite ale Poloniei și de sus.

Gusturile Poloniei

Întrebat ce ar face dacă cineva i-ar cere un program prin Polonia, George râde: trei zile sunt prea puține, mai bine o săptămână. Iar bucătăria poloneză seamănă oarecum cu a noastră — multă varză, cartofi, șnițele. Specialitățile pe care le recomandă: pierogi (colțunași cu umpluturi diverse), supa żurek cu ou și cârnați, varza cu carne și, mai ales, kotlet schabowy — „cel mai bun șnițel l-am mâncat în Polonia”, un șnițel cu os, prăjit în untură.

La băutură, vodca poloneză e în topul lui — Chopin, Żubrówka, Belvedere — și, spune el, nici nu se compară cu cea din România. O descoperire recentă e vișinata: într-un bar din Cracovia nu se bea nimic altceva, pe muzică live în stil Parov Stelar. Vișinatele, povestește el, nu sunt poloneze, ci ucrainene — au apărut odată cu războiul și deschiderea granițelor.

Cea mai savuroasă scenă vine însă de la un bar amenajat într-o fostă casă evreiască din Cracovia — cartierul Kazimierz, cu celebrele mașini de cusut Singer pe post de mese. Acolo, la sfârșit de săptămână, după ora 11-12, lumea începe să danseze pe mese. Dar nu pe orice: pe manele românești. „Noi mai strâmbăm din nas la manele, dar lor li se par exotice”, povestește George, convins la început că e o coincidență — până când a verificat, iar DJ-ul (polonez) i-a confirmat că are program special, pentru ritm. Pentru ieșirile de vineri și sâmbătă seara, recomandă crâșmele cu muzică live, cu zeci de opțiuni: „Am fost și în Italia, și în Spania, și în Suedia, și în Norvegia — nu bate nimic cu ce am găsit acolo”.

Relații la cel mai bun nivel

Pentru George, Polonia e un exemplu: un popor care, deși a trecut prin istorie grea — desființat de două ori ca stat — a reușit ca, în 36-37 de ani de la comunism, să-și construiască una dintre cele mai dezvoltate țări ale Europei. Prietenia dintre cele două popoare are rădăcini vechi, de la trenul de aur al Poloniei, salvat prin România la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, până la clubul Drum Bun din Cracovia, al posesorilor de Dacia, unde unii polonezi au învățat chiar românește din nostalgia vacanțelor la Marea Neagră.

Relațiile oficiale sunt, spune el, „momentan cele mai bune”. Problema e alta: „România nu știe să profite” de ele. Polonia e un motor care muncește încontinuu și va deveni tot mai puternic, iar legăturile ar trebui să se întâmple mai repede și mai hotărât. George încearcă să contribuie: a mijlocit înfrățiri între localități din Satu Mare și din Polonia, parteneriate și prietenii. Urmează o discuție la Varșovia cu unul dintre cele mai bune licee, pentru un schimb de experiență cu Liceul Ioan Slavici din Satu Mare, și o lansare de ghid despre România, scris de un polonez. „Se întâmplă lucruri”, spune el.

Umbra tragediei din Cracovia

Peste toată această poveste de dragoste plutește însă umbra evenimentelor recente. Potrivit relatării lui George în emisiune, cu câteva zile înainte, pe străzile din Cracovia, un atac s-a soldat cu șase morți și aproximativ 12 răniți — într-un oraș pe care el îl descrie ca „ultra safe” și liniștit. „Nu mi-a venit să cred. Eram la volan când mi-a trimis un prieten — am tras pe dreapta și, când am văzut, nu concepeam că așa ceva se poate întâmpla acolo”, povestește el. În piața aceea a fost de peste o sută de ori; își cunoaște fiecare piatră de pavaj. Primul gest a fost să-și sune prietenii din Cracovia, între care cel mai bun prieten al lui, Mihaw, ca să se asigure că sunt teferi.

George își păstrează încrederea că orașul rămâne unul sigur și vede în reacția polonezilor un nou motiv de respect. A remarcat acte de eroism rar întâlnite, și-ar dori ca polițistul rănit — vizibil mai slab decât agresorul — să supraviețuiască și se așteaptă la înăsprirea măsurilor, mai ales în orașele turistice aglomerate, unde paza e greu de asigurat. Pune, în cele din urmă, totul pe seama educației: „Polonezul educat nu trece dincolo de unde scrie că nu are voie. Dar, din păcate, sunt și oameni...”.

Interviul s-a încheiat, la cererea gazdei, pe un ton mai luminos — cu promisiunea unor noi impresii la întoarcere și cu un cântec. Așa cum începuse, cu o melodie românească, Satu Mare Cult s-a încheiat cu una poloneză.

Nicolae Ghișan



Distribuie:
Primește ziarul gratuit pe email!

Abonează-te și citești ziarul Gazeta Nord-Vest zilnic, gratuit.

Abonează-te
Prodeximp angajeaza
PRODEXIMP
SMART SHOP INSTAL
UVVG
WA Banner
Senera Minerals
Cetina - Senera
Chiosc
Proiect Invest
Complex Philadelphia
NV Business Center
Muzeul SM
Banner Aprilie
Karcher
Download GIF
Alibaba Food
BUD
KHS Design
Dersidan
NV Business
Jooble
locuri de munca olanda
Masini de vanzare second hand