La Satu Mare, unii șoferi au ajuns la concluzia că regulile de circulație sunt facultative, iar drumurile publice reprezintă, în anumite condiții, prelungirea propriului portbagaj.
O sătmăreancă a povestit o scenă petrecută în Piața Mică, unde un domn îmbrăcat în albastru, identificat drept Roșcovei, a decis că locul cel mai potrivit pentru oprirea mașinii sale era chiar în mijlocul drumului. Nu lângă perete, nu într-un loc care să permită circulația, ci taman unde să blocheze trecerea. Probabil că ideea de a lăsa loc și pentru alți participanți la trafic i s-a părut o formă inutilă de altruism.
Când femeia i-a atras atenția și i-a cerut să mute mașina, domnul n-a intrat în panică. Dimpotrivă, a tratat situația cu o relaxare demnă de un proprietar de parcare privată: să aștepte, că dumnealui avea marfă de descărcat!
Așadar, circulația putea să ia o pauză. Marfa era prioritatea națională, iar ceilalți șoferi trebuiau să înțeleagă că se aflau, probabil, într-o zonă de aprovizionare cu program stabilit de domnul în albastru.
Cireașa de pe tort a venit când tot el i-a sugerat femeii să tragă mai încolo, nu în piață. Cu alte cuvinte, omul care blocase drumul găsise și soluția: să se dea ceilalți la o parte!
La Satu Mare, se pare că unii nu mai caută locuri de parcare. Își aleg pur și simplu un drum și îl transformă în proprietate personală. Iar dacă le atragi atenția, nu te alegi cu scuze, ci cu lecții de circulație ținute chiar de autorul blocajului.
Morala? În Piața Mică, nu contează cât de îngust este drumul. Important este cât de mare este tupeul!
